Luptam in tandem cu ceva invizibil ?


Suntem amandoi constienti de ceea ce avem. Si recunoscatori. Insa uneori , mi-e greu sa ma acomodez cu acest ” sa fim multumiti de ceea ce exista „.

De ce ? De ce sa fiu multumita de o jumatate/ un sfert de masura, cand noi meritam totul  ? De ce sa privesc un lucru cu un singur ochi, cand il pot masura cu toata privirea ?

De ce unii au totul si nu constientizeaza, cand noi ne multumim cu un simplu minut de cuvinte schimbate de dimineata ? De ce unii au ‘acces’ la toate , iar noi trebuie sa ne limitam ?

Li se cuvine altora ‘ mai mult ‘ ? Exista cineva care spune ” ba, tu meriti mai mult , lor nu le dau decat niste firimituri pentru ca  ..” Pentru ca ce ? Exista o ordine in tot chaos-ul asta ? Pentru ca daca exista o ordine, ei bine, pe noi nu ne-a luat in considerare. Nu-i pasa de ceea ce vrem si meritam. Pentru ca daca ar fi fost corecta, noua ne-ar fi dat ceea ce meritam. Nu lucruri dupa care sa tanjim.

Si stii? E greu ca ..suntem nevoiti sa contemplam intr-o permanenta stare de ‘ bine ‘. Niciodata mai sus . Pentru ca .. e imposibil. Si e imposibil de ce ?

Ma macina gandul ca vreau sa te vad si nu pot.

De ce  pentru a fi fericiti trebuie sa parcurgem zeci de orase ?

Si daca tie ti-e greu, eu ma inec in amaraciune. Ca eu , eu nu pot fi acolo.

Si de dimineata, de ce nu pot fugi la tine-n brate ?

Iar seara, de ce nu pot adormi langa bataile inimii tale ?

Nu vreau sa ma conformez. Nu vreau sa raman la stadiul de ‘ e bine asa’, cand de fapt nu e ! De ce nu ne-am putea bucura de aceleasi lucruri ca si ceilalti ? Pentru ca ar fi ‘prea perfect ‘  ?  🙂

Timpul nu e neaparat de partea noastra. Si cu cat trece mai repede, cu atat dorul de tine e mai mare. Pentru ca intre noi nu poate fi vorba de uitare, ci de intensitatea sentimentului. Pentru ca noi nu cautam raspunsurile, ci incercam sa punem intrebarile corecte. Noi nu cerem, noi vrem doar ceea ce meritam.

Noi nu abuzam, luam doar ceea ce simtim. Pentru ca ‘ eu ‘ nu mai exista. S-a alaturat unui ‘ noi’ mai puternic.

Dar noi luptam. Luptam pentru noi si pentru a demonstra ca se poate. Luptam cu ceva ce nu putem vedea, insa stim ca exista. Luptam cu imposibilul. Pentru ca noi, il vom face sa devina posibil. Si vom fi in continuare sustinuti de ceea ce ne bate in piept.

Iar tu, sa nu renunti. Lupta !  Pana la ultima suflare ..

 

Published in: on 31 Martie 2012 at 20:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Prima oara ..


E prima oara cand pot sa vorbesc deschis, ‘din suflet ‘ despre tine.

E prima oara cand pot sa afirm sincer si fara frica : iubesc.

E prima oara cand ceea ce simt se oglindeste in tine. Iar ceea ce iti doresti, iti pot oferi.

E prima oara cand gandul la o persoana ma imbujoreaza si imi da incredere sa merg mai departe.

E prima oara cand nu-mi pot gasi cuvintele pentru tot ceea ce simt .

E prima oara cand sunt sustinuta doar de ceea ce-mi bate in piept. Si atat.

E prima oara cand imi ofer nemarginit si fara regret sufletul unui alt suflet.

E prima oara cand nu ma uit in urma. Cu tine ,imi traiesc prezentul si am curajul sa privesc spre viitor.

E prima oara cand ma simt frumoasa, pentru ca tu te incapatanezi sa-mi demonstrezi asta. Chiar si cu ajutorul altora ..:)

E prima oara cand cineva canta , scrie, vorbeste , pentru mine. Doar pentru mine. Nici acum nu stiu cum sa-mi arat pe deplin recunostinta fata de ceea ce faci zi de zi ..

E prima oara cand imi pot las masca sa cada , pentru ca in fata ta, sunt eu. Si tu ma iubesti pentru ceea ce sunt. Cea reala, cea ‘ ciufulita si morocanoasa’ de dimineata, cea capoasa, cea care ar da orice sa faca putin parte din ‘ publicul ‘ tau ..

E prima oara cand iti spun asta aici.

Te iubesc. 

Si totusi , inca astept sa vina  ‘prima oara ‘ . Dar va veni  …intr-o zi. Rabdare,rabdare ..

Dac-as fi alergator , ai fi linia mea de sosire.  Daca n-ai fi tu, as alerga in nestire .. ”

Published in: on 31 Martie 2012 at 18:46  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Ieftin si superficial.LoverBoy


Cuvinte ieftine, aruncate-n graba.

Un pat, o scrisoare si tu.

Iti manjesti fata cu lacrimi de iubire

Si speri la un raspuns pozitiv.

Transformi totul intr-un vis urat

Si doar  sticla goala de pe masa

Iti mai simte lipsa.

Ca Ea e plecata de mult.

 

Fumezi in nestire.

Tragi in piept elixirul fara de care nu rezisti

Te afunzi in fum

Si dai drumul gandurilor.

Nu regreti nimic din ce-ai facut

Iti privesti cuceririle ca un animal de prada.

Le-ai prins, le-ai ‘consumat’ pe jumatate

Si le-ai lasat acolo, jos.

Ai plecat fara sa le mai privesti in ochi

Stiai ca iti vor starni mila si gelozie.

Le invidiezi pentru ca se pot lasa iubite

Tu nu mai simti decat o superioritate asupra prazii.Atat.

Niciodata nu te implici.Asta e ‘regula ‘ ta.

Si astfel,traiesti impacat.

Impacat cu cine ?

Cu tine ai pierdut legatura de mult timp .

 

Egoist, superficial ? Poate.

Niciodata nu ti-ai analizat faptele.

Nu-ti pasa de parerile sarantocilor din jur

Pentru ca ai incredere doar in instinctul tau

Instinct de animal de prada.

Tu nu iti cantaresti optiunile, tu actionezi

Tu nu cauti raspunsuri, tu starnesti intrebari

Si iubesti sa lasi in urma ta mister.

Mister ?

 

[FICTIUNE ]

Inspirat de filmul LoverBoY  🙂

 

 

 

 

Published in: on 29 Martie 2012 at 5:56  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Intre dezamagire si speranta, tu alegi finalul .


Inchis intre patru pereti te minti ca nu-ti pasa si nici nu speri sa mai primesti ceva.

Tigara s-a stins demult, iar fumul abia iti mai gadila simturile . Te simti puternic. Acolo, intre cei 4 pereti plini de ‘tine’, de gandurile si cuvintele tale.  Ai renuntat sa mai faci ceva. Acum doar astepti : o schimbare , un gest, un mesaj. Orice. Dar pare ca a luat sfarsit. Cautarea. Si ai ramas doar tu. Tu cu tine.

Pendulezi intre dezamagire si speranta. Uneori, ridici ochii spre ceea ce candva te facea sa te simti implinit. Te hranesti din amintiri si pret de cateva clipe , te simti ‘ sus’  si poti simti cum speranta incolteste in tine. Dar in cateva secunde, capul iti cade greoi pe perna, atingand dezamagirea , care te aduce aproape de realitate si de greseala. Te arunca intr-o stare de confuzie amestecata cu plictis si spleen.

Ai renuntat sa mai cauti raspunsuri pe fundul sticlei. De mult nu-ti mai poti gasi linistea intr-un pahar ‘de suflet’ , cum il numeai. Acum esti ca o fantoma, o proiectie a trecutului.  Bantui un prezent care  parca nu-ti apartine. Ai da orice sa te poti intoarce in trecut, sa schimbi ceva, orice lucru care te-ar face acum sa te simti macar pe jumatate intreg. Dar e in zadar, caci tot ce ti s-a intamplat, acum face deja  face parte din tine.

Porti cu tine toate greselile, toate raspunsurile si toate faptele . Porti cu tine visul, cuvintele nerostite si gandurile pe care nu le-ai impartasit nicicand. Ai in tine toate promisiunile ei, planurile fara de sfarsit si imaginile cu voi doi.  Toate ‘te apasa ‘ si nu-ti lasa nicio cale de iesire. Iti doresti sa evadezi , insa nu vei scapa nicicand de ceea ce ai fost. Absolut tot, se regaseste in tine.

Bantui strazile , satul de tot ce vezi in jur. Propriile greseli nu te mai lasa sa gandesti logic. Nu mai vezi nicio rezolvare, nimic nu pare sa-ti aline framantarea. Si continui sa mergi, avand doar o singura intrebare care-si cauta obsesiv raspunsul : ”  Cate suflete te-au urmat ..si s-au pierdut ? ”

Te simti gol. Ti-e dor. Apoi ti-e sila . Te simti ranit. Urasti ideea de a fi vulnerabil in fata cuiva. Detesti singuratatea.

N-ai gasit raspunsuri in tine. Pe ea, ai abandonat-o de mult intr-un colt al uitarii. Tigara nu-ti mai ofera decat o ocupatie. Ai renuntat sa mai cauti raspunsuri pe fundul sticlei. Azi ai pierdut batalia cu tine.

Un glont, atat i-a fost de-ajuns.  O inima sfasiata.  Amintirea unui „a fost odata ” .

Si restul ?  E tacere.      

Published in: on 29 Martie 2012 at 2:56  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Cine a pus tacerea intre noi?


As spune ca mi-e dor , dar as pica in banal.

As spune ca-mi pare rau, insa ar fi un cliseu.

As spune ca vreau, insa as parea egoista.

Dar daca ti-as spune ca mi-e greu ?

De ce? Pentru ca.. e tacere. Pentru ca n-aud nicio intrebare, niciun raspuns, nici macar un salut. E gol, e liniste si-atat. Si stii, nu e o liniste din aia care .. te face sa meditezi. E o liniste care parca macina intr-o cadenta de sisif gandurile si sentimentele pe care le am. Pentru tine.

E o liniste imbracata in pareri de rau, furie si impotrivire. E acea liniste care dispare doar in momentul in care cele doua suflete se apropie din nou. Stiu ca ..nu ai plecat. Stiu ca poate e ceva ‘normal’ , cand e vorba de ‘doi’. Insa doar pentru ca pentru altii e ceva normal, nu inseamna ca pe noi ne caracterizeaza.

Am incercat in zadar sa-mi ocup mintea cu orice, dar se pare ca toate merg spre un singur loc.  Nu pot ignora ceea ce simt sau ceea ce gandesc. Mi-am zis ca ” sunt puternica” , nu ma las afectata si toate tampeniile astea feministe. Dar oare ignorand dorul , lipsa pe care o simt, nu ma transform intr-o persoana slaba ?

Vreau sa fiu puternica si sa-ti spun ca nu-mi place starea asta. Nu vreau liniste. Vreau ‘zgomot’ , agitatie, alaturi de tine. Stiu ca exista si momente mai putin ” armonioase „, insa n-ar trebui sa incercam sa trecem mai usor peste obstacole ‘ in doi’ ?  Imi plac ‘ciondanelile ‘ noastre , dar uneori , din orgoliu, parca le ducem la extrem. Si ajungem sa ne privim unul pe altul intr-un mod straniu. Noi nu suntem asa.

Ne-am promis ca o sa trecem peste multe. Stiu ca asta e doar un mic ‘hop ‘ , in comparatie cu toate cele care vor veni.  Si stiu ca o sa trecem peste. Dar , oare, n-am putea sa fim ‘certati, impreuna’ ? Sau sa imi reprosezi ca sunt capoasa si ca vorbesc tampenii, zambind in acelasi timp ?

Asculta-ma si lasa-ma sa cresc asa. Mi-ai zis ca un ‘noi’ , va exista indiferent de felul in care voi fi eu . Si mi-ai mai zis ca nu trebuie sa ma schimb, pentru ca tu iubesti felul meu de-a fi.

Distanta asta nu e tocmai de partea noastra. Si stii cat de mult mi-ar placea sa pot iesi acum din casa si sa fug la tine-n brate, sa iti fur un pupic si sa-ti spun ca ” n-am vrut ! ” , indiferent ce prostie as mai fi facut. Te-as fi privit in ochi , iar tu ai fi vazut mai usor ca sunt sincera si ca am nevoie sa te stiu bine, langa mine. Dar deocamdata .. e imposibil.

Eu gresesc, am un orgoliu prostesc uneori si poate ca nu realizez cat de mult rau pot face prin cuvintele mele aiurite. Dar tu, reproseaza-mi, spune-mi orice ! Nu ma lasa singura, sa ‘ realizez ‘ ce tampenii am facut. Pentru ca stii ca fara tine, nu pot reusi.

Nu-ti cer nimic, doar .. spune-mi. Orice.

Cine a pus tacerea intre noi ?

Published in: on 28 Martie 2012 at 23:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Regres. Fara suflet.


Desi toata lumea vorbeste in orice moment despre iubire, toata lumea sustine ca o cunoaste,o intelege si se simte oricand dispusa sa o „dezbrace” de orice secret, eu intotdeauna am privit acest subiect cu o oarecare .. ingrijorare. Pentru ca mereu mi-aleg cuvintele inainte de a scrie despre iubire si niciodata, dar niciodata, nu am scris despre ceva ce nu cunosc sau prin care n-am trecut, personal.

Nu-mi plac persoanele care afiseaza anumite drame, doar ca sa ‘dea bine’. Foarte putini stiu ce inseamna sa suferi , intr-adevar. Poate nici eu nu stiu ce inseamna suferinta adevarata, desi am trecut prin destul de multe lucruri mai putin … placute, sa le zicem.

Nu inteleg de ce unii aleg sa trateze iubirea ca pe oricare alt subiect cotidian. Li se pare ca e o ‘chestie’ neimportanta in viata lor de ‘adulti ‘. Asa ca prefera sa o trateze superficial, criticand adevaratele sale valente si lasa in urma lor niste conceptii nu tocmai bune. Conceptii  pe care altii, din inconstienta, le iau ad litteram .Pentru ca nu au acces la altceva.  Si uite ca astfel, ajungem la o denaturare completa a sensului de iubire.

Nu am afirmat niciodata ca as fi vreo specialista in domeniu- dimpotriva. Am multe ‘ goluri ‘ , sunt novice. Dar tot ceea ce spun are legatura cu momentele prin care deja am trecut. Si nu doar o data am zis ca scriu pentru ca poate, poate cineva va invata din greselile mele. Pentru ca sunt. Si nu-mi place sa par altceva decat sunt.

Departe de sensul romantic din carti , filme , piese de teatru, in care iubirea inseamna print/printesa, final fericit, iubire, zambet, lacrimi de dor, cred ca iubirea reprezinta in primul rand curaj. Curaj sa poti recunoaste ca iubesti;  curaj, sa ii spui persoanei dragi ce simti si sa-i dai ei tot sufletul tau, fara niciun regret ;  curaj sa ai puterea de a spune ca iubesti, fara sa te intereseze parerile superficiale ale cunoscutilor tai ; curaj sa-ti imparti temerile cu acel cineva ; curaj sa-i arati cuiva asa cum esti , farasa te gandesti la ‘pericol’.  Curaj sa spui in fata lumii : ” iubesc !” . Curaj,curaj, curaj.

In al doilea rand, iubirea inseamna sacrificiu. Si stiu ca unii dintre voi poate o sa ma judece , ca poate-s prea tanara sau cine stie ce alte pareri preconcepute, insa eu imi mentin ideea. Iubirea inseamna sacrificiu, pentru ca trebuie sa gandesti pentru doua persoane. Egoismul tau trebuie sa se transforme in altruism. Tot ceea ce faci,  sau cel putin o mare parte, incepe sa se raporteze la persoana draga. Iar tu trebuie sa-i oferi timp, respect, trebuie sa-ti abandonezi unele obiceiuri, sa-ti organizezi timpul astfel incat sa il/o ai langa tine , sa renunti la unele lucruri care stau intre voi. Sau in alte cazuri, trebuie sa-ti cumperi multe bilete de tren , sa-ti incarci permanent telefonul si sa fi sigur ca iti merge internetul. 🙂

Dar toate aceste mici/mari sacrificii, trebuie sa intervina in momentul in care esti suficient de sigur de ceea ce simtiti amandoi. Nu vorbesc despre micile indragosteli din adolescenta. Acolo sunt alti factori, o cu totul alta poveste. Eu vorbesc despre acea iubire pe care stii ca o vei avea pentru mult timp ( ani, zeci de ani .. ) .

Pentru ca dincolo de saruturi, imbratisari, contact fizic si cadouri, se afla iubirea ‘reala’. Cea care nu traieste prin acele mici lucruri pe care le-am amintit. Ele , intr-adevar, ii infrumuseteaza existenta.  Insa adevarata dragoste are nevoie de suflet, ratiune, incredere , respect , curaj si lupta. Dincolo de ‘fatada stralucitoare’ si roz.

De ce am amintit de ‘lupta’ ? Pentru ca in permanenta vor exista persoane/lucruri/ fapte, care vor sta intre tine si el. Pentru ca cei din jur nu vor privi intotdeauna cu drag legatura voastra. Pentru ca in zilele de azi, foarte rar mai pot fi ‘conectate ‘ doua suflete prin sentimente. Si de aceea, daca aveti o asemenea legatura, trebuie sa luptati pentru voi,in primul rand, pentru ceea ce va doriti si pentru un  ‘final impreuna ‘ .  Daca intr-adevar ‘ v-ati gasit ‘ , incercati sa lasati lumea pe locul doi. Pentru ca va incerca sa va indeparteze, din gelozie si din prostie, din neputinta. Pentru ca cei care nu reusesc sa iubeasca, nu-i lasa nici pe altii.

Sincera sa fiu, ma deranjeaza persoanele care trateaza iubirea ca fiind ceva ce ‘trebuie sa fie ‘ , bazat pe sex, cadouri , un buchet de trandafiri, o iesire in oras. Pe scurt,  o chestie asa, banala, un consens.  „Esti cu mine, sunt cu tine. Vai,ce ne mai iubim ‘de ochii lumii ‘ .”
Oare asta sa fie singurul nivel la care putem ajunge ?

In cazul asta, suntem intr-un regres total.  Trist, dezamagitor , banal.

UNDE NAIBA VA E SUFLETUL ? 

Published in: on 27 Martie 2012 at 18:12  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: