Poate cerul..


Mi-a promis ca o sa fie cald,  frumos si mi-a promis liniste. M-a facut sa-i cad din nou in plasa, crezandu-i promisiunile ca ‘va fi bine pentru tine’ si am avut rabdare. Am avut incredere ca va fi cumva bine. Desi parca presimteam ca imi va cere sa ‘platesc’ inainte sa primesc ceea ce mi-a promis.

Am sperat si am zambit. Am privit cerul in ochi si el mi-a spus senin: „va fi bine”. Si eu am crezut. Naiva si lipsita de orice alta intrebare, pentru ca era atat de sigur pe el..!

M-a lasat sa visez cateva zile. Il priveam in ochi si era senin. Era tot deasupra, la fel de linistitor ca intotdeauna. Era cerul pe care l-am asteptat o iarna intreaga, cel care avea sa-mi redea increderea si speranta.  Era cerul care imi deschidea din nou inima.

Totul a fost bine, pana cand mi-a aratat ca, de fapt, el nu ‘se targuieste’. El nu promite decat celor naivi, care il cred inca de la primele cuvinte. Si el mi-a promis ca o sa fie bine si o sa ma ajute. Mi-a promis suflet. Si mi-a dat amaraciune.

I-am cerut liniste si implinire. Mi-am dorit sa primesc ‘putin suflet’ si sa ma bucur in liniste. N-am fost egoista, am vrut o particica pentru mine.  Si nu m-a ascultat. A zambit ironic si mi-a intors spatele.

Cerul mi-a promis ca imi va darui raze si stropi de albastru azur. Mi-a promis ca va tine vantul intr-un colt si ii va spune ploii sa plece in vacanta pentru cateva zile. Apoi mi-a promis ca tunetele si fulgerele vor fi ocupate prin alta tara. Iar eu am crezut.

Si acum, dupa toate visele si promisiunile, el se intuneca si-mi spune: ” Nu” .

N-am primit niciun preaviz, niciun motiv, doar un „NU” banal.  Mi-a daruit promisiuni iar apoi si le-a luat.

Acum? Cerul e intunecat. Si-a chemat ploaia. A adus frigul, tunetele si fulgerele. Pentru ca a vrut sa-mi demonstreze ca isi poate incalca promisiunile. Astazi cerul mi-a luat inima si a calcat-o cu tunetele, a chemat vantul sa-mi risipeasca sufletul si a cerut ajutorul ploii sa-mi stearga urma.

Mi-a promis si a uitat.

Astazi cerul m-a mintit.

 

Te uita cum ploua si-i frig.. 

Si nimeni in casa nu-mi intra                             

Iar cerul? De mult m-a uitat 

Si iar reiau jocul

Iar el… a castigat.

 

Published in: on 25 Aprilie 2012 at 23:36  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

schimbare, schimbare..


Realizezi ca nu mai esti doar tu,in momentul care gandurile nu te mai asculta. Ajungi la concluzia ca tot ceea ce te inconjoara devine mai plin de “perfectiune” , atunci cand inima iti bate de 4-5 ori mai repede. Zambesti fara motiv , cam toata ziua si stii ca seara se va incheia in acelasi mod.

Te pierzi in viitor si prezent, pendulezi permanent intr-o stare de confuzie placuta. O stare noua, care te readuce la viata. Te transforma,  punand in lumina cele mai frumoase laturi ale tale.

Si nu-ti reproseaza nimeni,nimic. Te pot condamna doar pentru zambete excesive, sclipire micuta in ochi si o buna dispozitie molipsitoare. Te simti intreg. Te simti bine, cum, poate,n-ai mai fost de multa vreme.

Iti pui uneori intrebari naive, ai tendinta de a planui viitorul, sau uneori actionezi spontan, fara  sa te gandesti la consecinte. Il/O cauti in toate persoanele din jur si radiezi de fericire doar daca cineva ii rosteste numele. Iti place sa ai acel secret al tau, il protejezi ca pe o comoara, de frica sa nu-si piarda din stralucire.  Devii altruist/a.

Incepi sa gandesti impartind totul la doi. Adopti un comportament docil si parca din acest moment pui lumea pe stand-by. Si dai play singurului lucru care conteaza pentru tine. Ignori tot ce te inconjoara, incepi sa realizezi cat de pustiu ai fost pana in acest moment si  iti promiti ca de data aceasta, ai sa ai mai multa grija.

Ti-e bine. Se oglindeste in ochii tai,in tot ceea ce faci. Zambesti pentru ca asa simti si ii faci pe ceilalti fericiti prin simpla ta prezenta. Pentru ca radiezi de multumire si fericire. Pentru ca esti fericit/a ! Si nu te simti egoist/a afirmand asta !

Iar atunci cand tot ceea ce am spus mai sus se adevereste , nu-ti ramane decat sa admiti un singur lucru:

TE-AI INDRAGOSTIT . :)  

 

Published in: on 23 Aprilie 2012 at 18:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Doua bucati de..suflet?


Vorbeam acum ceva timp de..”acel suflet”. Nu credeam vreodata ca voi fi suficient de norocoasa incat sa inteleg diferenta intre ‘ceva trecator’ si ‘ ceva adevarat’.  Mereu amestecam sentimentele si de cele mai multe ori fugeam de ele, pentru ca mi-era prea frica de ‘acea persoana’ care ar avea asa un control asupra mea. Pentru ca eu cand iubesc.. apai iubesc. Rar, ce-i drept, dar ..intens. Si ma rezum la… ani 🙂

Credeam ca dragostea inseamna o nebunie completa, inima sa o ia la fuga prin tot corpul, sa te gandesti permanent la acel cineva si sa te simti aiurit. Credeam ca iubirea e cea care te face sa te simti permanent agitat; cea care te faci sa vezi persoana draga ca fiind perfecta; micile firimituri de gelozie le vedeam ca fiind ceva normal; faptul ca vroiam sa fiu cat mai.. aranjata, de asemenea o puneam pe seama asa numitei ‘iubiri’.

Si totusi, dupa un timp, absolut tot ceea ce simteam, se diminua. Si s-a tot diminuat, pana cand a disparut.. de tot. Conversatiile erau banale, inima aproape ca nu se mai amesteca in deciziile mele, era linistita si pasiva si totul revenea la ‘normal’.  Si atunci, nu puteam decat sa ma intreb: asta e dragoste? Un timp am fost parca.. dezamagita. Pentru ca ma simteam incapabila sa iubesc mai mult. Si ma gandeam ca ceea ce am avut in trecut n-au fost decat niste copilarii de care m-am agatat cu tot sufletul.

Dar dupa ce au mai trecut ceva luni, ceva s-a schimbat. Am inceput sa simt o anumita.. usurare cand vorbeam cu o alta persoana. Incepeam sa ma simt linistita, plina de fericire si totusi rationala. Simteam ca cineva e pentru mine si ca eu sunt pentru cineva. Nu ma mai simteam la fel de nesigura iar de gelozie nici ca putea fi vorba. ( Ei bine.. doar asa, cand eram eu mai copil 🙂 )  Cand vorbeam cu el, inima n-o mai lua la fuga, ci ‘mergea’ in acelasi timp cu mine. Nu mai era nebuna, ci fericita. Si stia ca asta va tine mult mai mult. Se vedea ca sunt fericita, radiam, insa nu era acea ‘agitatie’ pe chipul meu. Se putea ‘citi’ faptul ca eram .. linistita. Nicidecum ca un pepsi dupa ce a stat vreo 3 zile la soare.

Initial eram tentata sa cred ca poate .. nu stiu ce inseamna iubire. Si poate ca si cel de-al doilea sentiment va disparea. Insa.. surpriza! 🙂 Cea de-a doua stare.. s-a mentinut. Si se mentine. Si creste, zi dupa zi. Astazi pot sa cunosc defectele si sa le accept, pentru ca in doi sunt mult mai interesante. Azi pot sa ma trezesc ciufulita, cu cearcane si in pijamaua mea preferata cu buline si totusi sa primesc inca de la primele ore ale diminetii cuvinte precum: ” Doamne, cat de frumoasa esti!”. Azi pot sa-i incredintez toate temerile mele cuiva, pentru ca stiu ca nu va rade nicicand de slabiciunea mea. Ci imi va repeta ca si pana acum ” Spune-mi ce ai, ca poate te pot ajuta. Impreuna putem trece peste”.

Azi stiu ca pasiunea n-are absolut nimic cu iubirea. Pasiunea se rezuma la atractie fizica, iubirea se rezuma la suflet.

Eu gresesc, tu gresesti, noi gresim. Dar stii? Eu mai si iubesc. Tu stii ce sa alegi? 🙂 

Published in: on 23 Aprilie 2012 at 16:52  Comments (6)  
Tags: , ,

Si mi-e dor ..


Stii de ce mi-e cel mai dor? Sa-ti aud din nou vocea de dimineata. De ce? Pentru ca acum e abia dupa-amiaza. Si va trebui sa astept inca o noapte intreaga doar ca sa aud cele cateva cuvinte care ma trezesc zambind.

Imi mai este dor sa iti spun ce simt pentru tine. Intotdeauna vorbesc, parca, prea mult.. si totusi nu spun niciodata cat ar trebui. Pentru ca atunci cand vine vorba de tine, cuvintele par ‘descoperite’ de sens. Si se fac mici, mici de tot. Si nu pot sa reflecte tot ce simt eu pentru tine.

Imi lipseste deseori zambetul tau. Si desi il am in minte si-n suflet, inca vreau sa-l vad zilnic. In orice moment. Pentru ca este zambetul care imi spune ca va fi bine, indiferent de orice. Si atunci cand il vad, am certitudinea  ca nu sunt singura.

Imi e dor sa-mi spui ca-s posesiva. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar venind din partea ta, orice suna bine. Si poate ca uneori sunt. Nu vreau sa-mi impart sufletul cu nimeni, clar sa fie! 🙂

Mi-e dor sa ma ‘bati’ la cap cu grijile tale. Indiferent ca e vorba de somn, mancare sau.. vreo mica durere. Pentru ca tu faci ca orice lucru banal sa se transforme in ceva important. Si iubesc felul tau de-a avea grija de mine. Cu tine pot sa fiu copil si in acelasi timp stiu ca pot fi sprijinul de care ai nevoie. Si tu ma accepti.

Mi-e dor sa imi impart linistea cu tine. Si ador momentele in care pot simti atatea, fara sa spui nimic.

 

Mi-e dor  de atat de multe lucruri! Dar cel mai mult, mi-e dor sa iti spun in toate secundele ce tocmai au trecut ca te iubesc.

Si dintr-o data stiu, cu cea mai mare certitudine si claritate,  ca a fi cu tine merita tot sacrificiul din lume.

Sunt atat de indragostita …

 

Published in: on 20 Aprilie 2012 at 16:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Pana la final. Si dincolo de el.


Nu stiu cum as putea incepe articolul de azi. Nu cred ca exista ‘cuvinte potrivite’ cand vine vorba de asa ceva. Pentru ca noaptea trecuta imi doresc din tot  sufletul sa o uit si s-o ingrop adanc in memorie. Vreau sa o las in urma pentru totdeauna.   Desi stiu ca imi va fi imposibil.

Seara trecuta am fost foarte aproape sa-mi pierd ‘sufletul’.  Pret de cateva ore, m-am simtit ca o fantoma. Nu reuseam sa ma concentrez la nimic, aveam mintea goala si ma durea totul pe dinauntru. E ca si cum trupului ii era frica sa se desparta de o parte din el. Nu as putea niciodata sa descriu sentimentele care m-au macinat seara trecuta. Pentru ca eram ingrozita. Speriata. Si goala, lipsita de vreo expresie.

Aseara am realizat cat de usor as putea sa renunt la tot ce am, pentru .. el.  Ce rost ar mai fi avut dansul, muzica, iesirile, olimpiadele, , daca nu le puteam imparti cu el? Cu cine as mai fi vorbit? Cine m-ar mai fi ambitionat sa merg mai departe, indiferent de toate care apareau pe parcurs?  Cine m-ar mai fi asteptat seara acasa, indiferent de ora, doar ca sa vada daca ma simt bine si ca sa-mi spuna ca ii e dor doar sa ma auda, putin, inainte de culcare?

Cuvintele acum nu-si au rostul. Nu pot descrie nici macar un sfert din tot ceea ce am simtit seara trecuta.

Gandul de a ramane fara El, fara zambet, fara sprijin, fara telefonul de ‘noapte buna!’, fara gandul ca orice as face, el e mandru de mine, fara bataile de inima care ma imbujoreaza, fara sentimentul ca mi-am format in sfarsit intregul .. 

Dar totusi, cineva acolo sus, ne iubeste. Si ne-a tinut puternici pe amandoi. Si l-a lasat in viata mea. Si pentru acest lucru, voi fi vesnic recunoscatoare. Si am sa-i arat ce inseamna pentru mine. Zi dupa zi,

Iar voi, cei care va mai pierdeti printre randurile mele, apreciati, spuneti, iubiti si intotdeauna despartiti-va de persoane cu cuvinte dragi. S-ar putea sa fie ultima data cand aveti ocazia sa le vedeti.

Iar tie nu pot decat sa-ti  spun:  Te iubesc. Si multumesc pentru ca ‘te-ai incapatanat’ sa ramai in viata mea.

 

 

Published in: on 17 Aprilie 2012 at 23:20  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

E greu sa spui "adio!" ..


Cu totii ne simtim uneori neputinciosi in fata unei despartiri. Uneori, tinem ‘cu dintii’ de un lucru, un moment, sau de o .. persoana, de frica unei eventuale despartiri. Pentru ca e greu. Nu a reusit nimeni sane invete sa ne acceptam despartirile ca pe ceva firesc.

Ne simtim slabi atunci cand trebuie sa renuntam, desi uneori aratam curaj, cand decidem sa punem punct si sa lasam in urma ceea ce am fost. Dar nu e usor. Si totusi, nimeni nu ne cere sa ascundem ceea ce simtim.

Indiferent ca ne despartim de un loc, o persoana sau .. un moment, sufletul ni se faramiteaza. Iar o bucata din el va ramane mereu in acel loc, cu acea persoana sau in acel moment. Si cel mai trist e ca zi de zi rupem bucati din suflet si le lasam in urma noastra, atunci cand spunem ” adio!” .

Insa cel mai greu e atunci cand suntem nevoiti sa ne lasam in urma propriul suflet. Iar mai apoi, zile la rand, asteptam ca el sa gaseasca intr-un fel sau altul calea spre noi. Ne asteptam sufletul, sau .. ce a mai ramas din el.

Nu e usor sa te desprinzi de trecut, de iubire, sau de copilarie. Simti uneori ca esti tot ceea ce ai lasat in urma si ca de fapt, nu mai reprezinti nimic. Dar de obicei refuzam sa vedem inceputul care se afla in fiecare sfarsit. Pentru ca ceea ce azi se termina, incepe maine, sub o cu totul alta forma. De-am fi dispusi sa vedem dincolo de sfarsitul asta ..

Despartirea asta e in general urmata de regret, anxietate si frica. Frica de  nou, frica de viata „dupa” .  Ne simtim obositi si parca secatuiti de orice forma de energie. Pentru ca ne este dor si ne simtim incompleti, in fata unui inceput rece, indiferent.

Uneori, din cauza ca ne incapatanam sa ne tinem prea mult de ceva/ cineva, nu reusim sa vedem ‘inceputul’. Un inceput care ne-ar putea schimba, care ne-ar putea aduce ceva la care am sperat ani de zile, poate.. in mod inconstient. Un inceput care ne-ar face sa ne simtim intregi.

Eu m-am „despartit” de atatea ori, incat simt ca am sufletul in mii de bucatele lipite cu SuperGlue . M-am desprins de locuri, momente pe care as fi vrut sa le traiesc in eternitate, obiceiuri si nu in ultimul rand .. m-am desprins de oameni: oameni pe care i-am iubit, pe care i-am pretuit ; oameni pe care n-am avut ocazia sa-i cunosc asa cum meritau; oameni care m-au dezamagit pana la lacrimi; oameni carora le-am gresit; oameni care m-au iubit; oameni care si-au meritat locul in trecutul meu; oameni fara reguli; oameni reci; oameni tristi; oameni blanzi si intelepti; oameni care m-au schimbat.

Niciodata n-am reusit sa spun ‘adio’. Tuturor celor care au ramas in urma, va spun atat: Multumesc!  Pentru ca datorita voua, sunt cea de azi, iar despartirea de voi, m-a adus aproape de ceea ce am azi.

Si.. inca ceva. Am invatat sa ma desprind de trecut, pentru a iubi. Astfel, am inceput sa iubesc si sa fiu iubita, in momentul in care m-am desprins de-o amintire.

Sfatul meu? Invatati sa spuneti „Adio!” la timp! Intr-un fel sau altul, despartirea va veni. Nu va transformati viata intr-un prezent al trecutului ..

Iubiti, sperati, uitati! Invatati sa lasati in urma trecutul ..

Published in: on 10 Aprilie 2012 at 0:29  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: