Petale pentru suflet.


Te-ai intrebat vreodata.. ce-si vor aminti oamenii despre tine? Ai lasat in urma un gand, un zambet, o carte, o urare sau ..pur si simplu niste pasi? Te-ai gandit, poate, ca intr-o zi.. asta e tot ce va mai ramane din tine?

Sa nu uiti nicicand cel care ai fost, sa nu-ti abandonezi originea si sa-ti pretuiesti mai mult decat orice locul in care ai crescut. Pentru ca acela e locul in care te poti intoarce oricand si in umbra caruia te poti regasi.

Ofera-ti timp sa iubesti, sa ai rabdare.

Nu arunca in uitare momentele petrecute alaturi de cei dragi. Invata sa pastrezi in suflet orice farama de fericire, iubire si mai ales .. suflet. Ajuta. Fereste-te de ura si invata sa ierti.

Nu-ti abandona sufletul. Ai grija de el in fiecare zi. Zambeste.

Lasa ceva in urma ta, intotdeauna sa te desparti de cei dragi cu cuvinte frumoase.

Uita de toti cei care ti-au gresit si indreapta-ti chipul spre cei care au fost alaturi de tine. Invata  sa ierti.

Invata sa te asculti si cauta-ti linistea. Fa ceea ce simti si nu regreta nicicand un lucru care te-a facut sa zambesti. Iubeste.

Ofera-ti timp sa uiti. Ofera-ti timp sa inveti si mai ales, ofera-ti timp sa te regasesti. Caci cel mai greu lucru e sa nu te mai cunosti.

Viziteaza-i pe cei care nu pot ajunge la tine. Arata-ti recunostinta si nu ezita sa spui „multumesc”.

Adu-ti aminte de ceea ce candva te-a facut sa te simti implinit. Pastreaza in minte si in suflet momentele in care sufletul ti-a cantat cel mai frumos cantec.

Inchide toate amintirile intr-un borcan si pune-l pe o etajera. Ori de cate ori vei simti nevoia sa-ti gasesti drumul si locul, deschide acel borcan. Te va purta in trecut, spre ceea ce ai fost si astfel, vei sti unde trebuie sa ajungi. Iar mai apoi, sa nu uiti sa-l lasi deschis. Amintirile sunt parte din tine, insa apartin trecutului. Iar tu nu ai nevoie decat de speranta, ambitie si credinta ca tu ai locul tau acolo, undeva.

Invata sa visezi. Nu renunta la idealul tau si nu-i lasa pe altii sa-ti calce  in picioare propriile valori. Inainte de a-i lasa sa intre in viata ta,  roaga-i sa-si lase bocancii la usa. Cand vor dori sa iasa, ii vor gasi in acelasi loc.. 🙂

Lasa ceva in urma ta: o carte, o felicitare, un cantec sau un zambet. O floare, un ‘ramas- bun’ naiv sau o bomboana.

Permite-ti sa fii slab. Plangi, pentru a te descarca. Invata sa te accepti asa cum esti si nu te critica doar pentru ca ai indraznit sa fii uman. Ti-e frica? E normal. Dar stii ce? O sa treaca. Usor, usor.. Ai rabdare cu tine.

Sa-ti aduci aminte mereu cine esti.

Si cand va veni momentul sa pleci, sa o faci zambind.

Pentru ca tu ai facut ceea ce ti-ai dorit : ai iubit, ai iertat, ai invatat sa multumesti si sa admiri, ai fost recunoscator pentru ceea ce ai avut si mai ales, ai avut un suflet impacat si linistit.

Si sa stii ca daca vei face toate aceste lucruri,   amintirea ta nu va fi nicicand ingropata intr-un borcan de pe o etajera …pentru ca va fi purtata in suflet.

 

 

 

Published in: on 9 Septembrie 2012 at 16:05  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Nu renunta!


De ce preferi tot timpul sa renunti la ceea ce vrei, la ceea ce simti, doar pentru a nu ‘supara’ pe nimeni? De ce continui sa te ascuzi in umbra, cand toti cei din jur profita de ceea ce viata le ofera?

De ce alegi sa renunti  la ceea ce te defineste?

De ce renunti atat de usor la lupta? De ce ti-e frica de castig? Si mai ales.. cand vei realiza ca meriti sa castigi?

Nu inteleg de ce de atatea ori renuntam la lucruri, la persoane si mai ales..renuntam la noi. Cand? In momentul in care suntem prea slabi sa luptam, cand ne e frica de respingere, de regret sau de nereusita. De ce te feresti de fericire? De ce alegi sa renunti la sufletul tau, doar pentru satisfactia celor din jur?

Renunti la persoana iubita, cand ti se pare ca viata nu e ‘de partea ta’. Dar tu nu stii oare, ca drumul pe care nu intampini greutati, nu duce nicaieri? De ce iti refuzi dreptul de a iubi si de a te simti complet langa o persoana pentru care tu esti totul? Si totusi.. renunti. Pentru ca in momentul in care dai de cel mai mic obstacol, intorci spatele celui care te iubeste, doar pentru ca el nu e langa tine dar ..te asteapta la final. Insa tu, la jumatatea drumului.. renunti. Din neputinta..din nepasare? De frica? In momentul in care renunti la cineva drag, risti sa traiesti toata viata ca o jumtate, un om marginit de regrete si pentru care nimeni nu mai are vreun sens.

Renunti la lupta cu tine. Refuzi sa iti depasesti limitele si alegi solutia ‘de mijloc’. Ti-e frica sa te afirmi, sau esti prea mandru sa accepti candva ca poate .. ai pierdut. Dar nu stii oare ca poti pierde cu fruntea sus? Dupa cum a zis si N. Iorga ” sunt succese care te injosesc si esecuri care te inalta”. Asadar, de ce n-ai puterea sa lupti, sa alegi, sa strigi: ” eu pot, e locul meu!” ?

Renunti la sufletul tau, in momentul in care lasi persoanele sa ti-l calce in picioare. Acele persoane pe care le accepti in viata ta doar pentru ca ‘da bine’, pentru ca au prieteni influenti, pentru ca sunt populare sau pur si simplu au ceva mai multi bani in buzunar. Si mai ales, renunti la sufletul tau in momentul in care intorci spatele celui care te iubeste si alegi sa iti oferi sperantele si emotiile unei persoane care este prea preocupata de superficialitate, si mai ales, de propria persoana.

Renunti la visul tau. De ce? De ce alegi sa faci parte din ‘multime’ , sa stai pe margine si sa admiri persoanele care reusesc? Stii bine ca locul tau e acolo, in centru, pentru ca poti sa schimbi/ sa faci ceva. Orice. Si incepe de azi.

De ce iti spun in permanenta sa lupti? Nu pentru ca as vrea sa dau lectii de morala ( as avea nevoie si eu de unele..) si nici pentru ca vreau sa te ‘cert’. O fac pentru ca am invatat din propriile greseli. Eram si eu la fel : renuntam la orice persoana care se apropia de mine ‘prea mult’, de frica sa nu se termine totul prea repede ( mi-era frica de fericire!!) ; renuntam sa ma afirm, pentru ca sa nu supar alte persoane; si mai ales, renuntam sa lupt, pentru ca mi-era frica de esec. Am renuntat de multe ori la propriile vise. Nici acum n-as putea sa zic sigur de ce. Insa am invatat ca unele dintre ele chiar se pot indeplini ( desigur, cu multa munca 🙂 ) Dar daca am obtine lucrurile mult prea usor..ce farmec ar mai avea? Si astfel, am invatat sa lupt. Am invatat sa ma tin ‘cu dintii’ de ceea ce imi doresc si am invatat sa apar ceea ce este al meu.

Nu renunta la visul tau. Cu totii primim la un moment dat, ceea ce meritam. Nu iti poate lua nimeni locul, pentru ca ce e al tau, e pus intr-un colt, pe undeva.

Lupta sa-ti atingi visul si nu te uita nicicand la oamenii care ar da orice sa te vada suparat, trist, invins. O sansa ai sa faci totul asa cum trebuie si mai ales..asa cum meriti. Pentru ca tu meriti tot ce e mai bun. De ce? Ei bine, pentru ca asa spun eu! ( si nu doar eu … 🙂 )

NU RENUNTA! Lupta, iubeste, spera si mai ales, nu uita niciodata persoanele  care au crezut in tine!

Cu drag.

Published in: on 7 Septembrie 2012 at 19:02  Comments (1)  
Tags: , , , ,

Celor care imi citesc randurile ..


De ceva timp ( aproape 2 ani) , ma tot gandesc sa imi public o carte cu o parte din postarile de pe blog si cu altele pe care le-am adunat de-alungul timpului. Stiu ca nu e usor, pentru ca va trebui o investitie serioasa si probabil.. multa rabdare. Insa ce vreau sa va intreb astazi pe voi, cei care va pierdeti intre randurile mele:

1. Credeti ca ati citi o carte scrisa de mine?

2. Ce eventuale modificari ar trebui sa aduc postarilor/ ce/cum ati vrea sa cititi cartea?

3. Considerati ca ceea ce scriu ar citi si alte persoane? 🙂

Nu scriu postarea asta ca sa ‘ies in fata’ sau sa vorbesc despre ideile mele nebune. De mult timp ma macina ideea de a publica ceva, cat de mic, macar pentru sufletul meu ( si al vostru, daca veti dori :”> ) . M-am gandit mult pana sa spun acest lucru si totusi sper sa nu regret ca am facut asta.

Chiar am nevoie de parerile voastre sincere.. Pentru ca datorita celor care se regasesc printre randurile mele, am scris in continuare si am incercat sa ma reinventez de la luna la luna.

Cei care aveti o parere cat de mica despre o eventuala ‘publicare’, va rog lasati un comentariu mai jos, sau trimiteti-mi un mail la louana_4u@yahoo.com

Va multumesc din suflet si sper sa ramaneti alaturi de mine!

:* Cu drag,

ALP

 

Published in: on 6 Septembrie 2012 at 12:40  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Pentru cei care ..au pierdut.


Cu totii am simtit candva durere de a pierde ceva sau pe cineva. Cu totii ne-am simtit neputinciosi in fata acelei persoane care pur si simplu pleca din fata noastra iar noi nu puteam face altceva decat sa privim. Si sa speram ca intr-o zi, acel cineva sau ceva.. va reveni.

De cate ori n-am adormit cu perna in brate si visand la ceea ce ne-a fost luat sau la ceea ce am lasat sa plece de langa noi? De cate ori nu am regretat decizia de a alunga pe cineva din viata noastra,  decizia aceea stupida de moment, dar pe care o regretam si acum, dupa multi ani?

De cate ori nu ti-ai zis ” lasa, o sa se intoarca” .. si nu ai reusit decat sa-ti ingropi neputinta in orgoliu si ideea ca ‘asa a fost sa fie’ ?

Pierdem. Zi de zi, clipa de clipa.  Ce anume?

Pierdem secunde pe care nu stim sa le apreciem, ne purtam de parca timpul ne este un aliat care ne tot ofera momente ‘extra’, cand avem nevoie. Dar totusi nu stim ca principalul nostru dusman este intocmai timpul care zi dupa zi iti aminteste ca esti muritor, ca dupa ce nisipul din clepsidra vietii se scurge, tu devii o amintire. Si atat.

Pierdem atunci cand alegem sa ne despartim de persoane cu cuvinte ‘ grele’. De ce? Pentru ca nu se stie niciodata cand le vom revedea. Cuvintele noastre ar putea deveni calauza persoanei careia i le-am spus. Si-atunci, te intreb eu pe tine: chiar iti doresti ca el/ea sa plece de langa tine luand tot ce-i mai dureros din glasul tau?

Pierdem ocazii. Zi dupa zi. Pentru ca ne incapatanam sa tinem in noi ceea ce simtim. Si astfel, peste ani si ani, inca traim cu intrebarea ‘ce-ar fi fost daca? Ce-ar fi fost daca i-as fi spus atunci ce simteam…? ” Si odata pierdut, un moment nu mai revine nicicand. Iar daca tu nu ai puterea de a-ti striga dorinta sau temerile, nimeni n-o va face in locul tau. Si astfel, vei ajunge marginit de regrete.

Pierdem atunci cand alegem sa nu iertam, atunci cand purtam ura, ranchiuna. Pentru ca sufletul nostru devine un adapost secatuit, in care soarele pare sa nu mai rasara si in care nu poate intra nimeni. Si astfel, fugim de iubire, de prietenie, de tot ceea ce inseamna frumos. Si devenim niste fantome singuratice..

Pierdem toate aceste lucruri de mai sus si multe altele.

Dar, cel mai dureros, pierdem persoane dragi. Uneori, ne sunt ‘luate’. Pentru ca pleaca de langa noi mult prea devreme, lasand un gol imens.. si astfel trebuie sa traim cu gandul ca nu le vom mai vedea niciodata. Dar stim ca privind spre cer, vom putea oricand sa ne deschidem sufletul pentru ca acea persoana, de acolo de sus, ne va asculta si va avea grija de noi.  Alteori, pierdem persoane care ne iubesc, pentru ca noi sunem preocupati de alte lucruri, pentru ca suntem superficiali, pentru ca nu apreciem ceea ce avem si mai ales, le pierdem pentru ca nu stim sa iubim. Si abia dupa ce pierdem, plangem in pumni, pentru ca golul lasat de o persoana nu poate fi umplut nicicand in intregime.

Pierdem, suferim, dar ne continuam viata. Nu a zis nimeni ca e usor sa fii om, sa iubesti sau sa traiesti ca o jumatate. Nu vom reusi niciodata sa gasim raspunsurile perfecte la intrebarile noastre.

Si atunci, ce putem face? Trebuie sa invatam sa traim cu propriile alegeri, cu golurile din suflet si cu sentimentul singuratatii. Suntem ceea ce alegem.

Dar sa nu-ti pierzi nicicand speranta. Lucrurile bune vor veni si in viata ta.Trebuie doar sa ai rabdare, sa privesti in sus si sa-ti spui ” eu pot”. Nu lasa sa treaca nicio zi fara sa asculti, sa iubesti, sa daruiesti si mai ales.. sa ierti. Traieste acum, pentru ca ni s-a dat fara sa vrem si ni se va lua fara sa fim intrebati.

Pentru toti cei care au pierdut: capul sus si nu uitati ca totusi, cineva va iubeste. Aveti grija de sufletele voastre!

Published in: on 6 Septembrie 2012 at 11:00  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Multumesc pentru amintiri.


Multumesc pentru ca ai fost acolo, ori de cate ori imi intorceam privirea. Pentru ca ai stat langa mine desi rational era sa pleci si sa fii langa o persoana care sa merite intr-adevar tot ceea ce faci pentru ea.

Multumesc pentru ca de atatea ori m-ai lasat sa gresesc iar mai apoi m-ai lasat sa ma mut in bratele tale, cand loviturile erau mult prea grele. Cu tine, totul parea lipsit de vreo importanta, pentru ca tu erai totul.

Multumesc pentru ca nu m-ai lasat sa trec singura prin incercari. Mereu m-ai invatat sa iau singura decizia, pentru ca ea se afla in ceea ce simteam si imi doream.

Multumesc pentru ca ai iesit cu mine in ploaie. Pentru ca m-ai lasat sa fac toate nazbatiile, m-ai acceptat si m-ai lasat sa cresc in continuare.. ca un copil. Pentru ca n-as putea fi nicicand ‘femme fatale ‘ .

Multumesc pentru ca n-ai renuntat sa crezi in mine si pentru ca mi-ai dat puterea de care aveam nevoie sa continui. Tie iti datorez curajul de a incerca, de a alege si de a spune tot ce simt..

Multumesc pentru ca mi-ai acordat propriul spatiu si mi-ai privit calm capriciile; pentru ca ai ales sa imi iubesti defectele   si mi-ai apreciat simplitatea si faptul ca uneori eram atat de naiva..

Multumesc pentru toate secundele de iubire. Si pentru ca m-ai tinut de mana cand nimeni nu era de partea noastra.

Multumesc pentru ca nu mi-ai criticat nicicand alegerile .. si ai ras de comportamentul meu copilaros. Multumesc pentru ca m-ai lasat sa cresc inconjurata de siguranta de a fi iubita.

Multumesc pentru ca ai ales sa fii cel mai bun prieten al meu.

Multumesc pentru ca mi-ai oferit soare cand in suflet nu aveam decat vant si ceata. Pentru ca mi-ai intrat in suflet si n-ai mai vrut sa iesi; pentru incapatanarea de a ramane langa mine, chiar si atunci cand nu meritam.

Multumesc pentru ca desi nu ti-am aratat tot timpul, m-ai iubit cu o forta ce cu greu poate fi candva descrisa; pentru ca m-ai aparat de restul lumii si m-ai acoperit cu invaluirea bratelor tale.

Multumesc pentru ca m-ai tinut strans la pieptul tau si mi-ai repetat de atatea ori ‘o sa fie bine’, desi stiam amandoi ca niciodata nu va mai fi la fel.

Multumesc pentru ca ai ales sa faci parte din mine, din viata si din povestea mea. Poveste care s-a transformat in real.

Multumesc pentru tot ceea ce candva se va transforma in amintiri…

Published in: on 5 Septembrie 2012 at 16:52  Comments (2)  
Tags: , , , , , , ,

Bani? Nu merci. :) [ Cerere JENNY :* ]


SUBIECT: ” Banii chiar nu-ti aduc fericirea..din contra te strica de tot happy ”   [ JENNY] 

Nu am inteles niciodata de ce un teanc de bani ‘te ridica’ in fata oamenilor. De ce renuntam la tot ce e simplu si sufletesc, doar pentru a ajunge la ‘gramada de bani’? Ce asteptam sa cumparam? Iubire, prietenie, respect? De ce unii se tot amagesc mereu cu ideea ca teancul de bani va aduce tot ceea ce si-au dorit vreodata? Chiar nu realizeaza ca in drumul spre marea ‘comoara’ va pierde tot ceea ce avea? 🙂

Nu incerc sa spun ca banii nu sunt necesari. Nicidecum. Vorbesc doar despre persoanele pentru care banii au devenit principalul scop in viata iar in momentul in care au reusit sa-i aiba, au uitat de unde au plecat, ce au lasat in urma, ce au pierdut si mai ales.. cine sunt.

Traim intr-o societate manipulata de ideea de bani. Bani, bani, bani. Si astfel, fetita sau baiatul de 11-12 ani deja incepe sa-i ceara zilnic parintelui 5-10 sau chiar 30 de lei, pentru ..’trebuiri’. Ca cica asa e moda. Ca trebuie sa ai bani, sa vada lumea, sa-ti cumperi toate porcariile si sa te afirmi cu cumparaturile de ‘ultima ora’.

Am cunoscut atatea persoane care in goana lor spre bani si-au pierdut sufletul si au ajuns niste masinarii care actionau precum bancomatele.  🙂 Oare asta e directia spre care vrem sa ne indreptam?

De ce continuam sa etichetam in functie de contul din banca si sa ne alegem prietenii dupa modelul hainele de firma si banii de buzunar? De ce inainte sa iesi cu o persoana, te interesezi de modelul masinii?

Oare nu ai inteles pana acum ca persoanele goale pe interior isi impodobesc exteriorul? De atatea ori persoane care si-au uitat sufletul intr-un colt ‘s-au plasticat’ , preferand sa se lase conduse de bani.

Pentru unii banii aduc fericirea. Pentru ca pentru ei, banii inseamna calatorii, haine, masini, femei (!!!!)  si altele. Dar dupa un timp, ‘efectul banilor’ trece. Si in momentul in care ajungi singur, deprimat si incapabil sa mai iubesti sau sa simti ceva, realizezi cat de mult ai gresit pentru ca tu ai ales calea materiala.

Trebuie sa fim constienti ca alegerile pe care le facem azi, in viitor ne vor influenta. Asadar, iti doresti un cont in banca ‘frumusel’, o pipita si niste prieteni falsi, sau un suflet linistit, cativa prieteni simpli si adevarati si un baiat/o fata care nu se imbraca ‘ultimul racnet’ dar care e capabil sa-ti daruiasca cele mai pretioase clipe si sentimente?

Alegerea e a ta.

Dar fa in asa fel incat peste ani sa nu plangi in pumni pentru ca n-ai stiut ce sa alegi.

Cu drag, pentru JENNY! :* 

Published in: on 5 Septembrie 2012 at 15:54  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: