Pe nisipul timpului..Rămas-am.


Am fost aici si am lasat in urma mea ganduri si sperante. Pentru ca eu mi-am dorit si am am luptat.

Am zambit, am plans si am strans din dinti, pentru ca am stiut ca nimic nu se obtine usor. Am avut rabdare sa sper, sa uit si sa incerc din nou si din nou, pentru ca am crezut in mine, in sansa mea si intr-o schimbare. Si mi-a placut sa cred ca, poate, am produs o schimbare si viata cuiva a fost, poate, mai buna, pentru ca am existat.

Nu am reusit de fiecare data. M-am abitionat si mi-am invins teama Am privit intotdeauna in jos,  pentru ca am vrut sa ma ridic treptat. Am avut rabdarea de a asculta si de a invata ca nu intotdeauna primim ceea ce vrem, ci primim atat cat putem „duce”.

Am fost judecata, am inchis ochii si mi-am vazut de drum; am aruncat o speranta si am crezut in ‘mai bine’. Nu mi-am abandonat sufletul si am luptat pentru ce este al meu. Am fost egoista si nu mi-am impartit inima in bucati superficiale. Mi-am tinut inima  intreaga si mi-am dorit sa o umplu de fericire. Si inca mai ‘lucrez’ la asta …

Am fost aici, am iubit si mi-am indreptat privirea in sus. Mi-am gasit forta de a lupta din nou si din nou pentru a ajunge acolo.  Acolo unde e locul meu.

Am invatat sa iert si sa accept ceea ce mi se ofera. Mi-am dat la o parte amaraciunea si mi-am desenat propriul glob de speranta.

Mi-am inchis toate gandurile negre intr-o cutie pe care am ascuns-o intr-un loc strain. Uitat. Pentru ca nu le mai vreau inapoi.

Mi-am aruncat in mare toate amintirile, doar pentru a-mi forma altele noi.

Mi-am lasat urmele pe nisipul timpului si am sperat intr-o zi mai buna.

Am oferit fericire si am primit recunostinta.  Am oferit cuvinte si am primit speranta.

Iar cand am sa plec, nu am sa las regrete, ci ceva care o sa aminteasca de mine.

Pentru ca eu am fost aici, am trait, am iubit.

Am fost aici.

Anunțuri
Published in: on 16 Octombrie 2012 at 20:40  Comments (1)  
Tags: , , , ,

N-avem timp..


Nu mai avem timp pentru noi, am uitat sa ne amintim cine suntem. Azi, diseara, uităm să ne amintim. Nu din orgoliu, nu din neputinţă, ci pentru că ne scuzăm permanent  ” n-avem timp”..

Cine mai poate azi să mulţumească? Cine iţi mai face un compliment simplu, fara urme de piţiponcism  şi fără să aştepte un număr de telefon banal?

Nu mai avem timp sa iubim? Ei bine, asta o ştim de mult .. sau mai bine zis, o simţim cu toţii, in fiecare dimineaţă, cand ne facem loc printre indivizii mult prea grabiţi de pe trotuar şi care eventual iţi calcă politicos, desigur, piciorul. Cu toţii sunt grăbiţi , preocupaţi să pară interesanţi şi, de ce nu, misterioşi în ochii tuturor acelor copilandri care se visează în locul celor aşa zişi maturi. De ce amintesc de oamenii de dimineaţă, de pe trotuar? Şi ce legătură are asta cu iubirea? Ei bine, un om care iubeşte îşi face timp sa îşi ceară scuze dacă te.a călcat. Un om care iubeşte frumosul si viaţa, iţi zâmbeşte de dimineaţă, când îţi intalneşte privirea, deşi n.are nici cea mai mica idee in legătură cu cine eşti. Dar îţi zâmbeşte pentru ca el iubeşte şi, mai important decat orice, are timp..

Ne grăbim, nu mai spunem ce ne supără şi totuşi, paradoxal, tot noi suntem nemulţumiţi că lumea nu ne înţelege cică. Apăi cum să comunice alţii cu noi, să ne asculte, daca noi nu suntem în stare să legăm o conversaţie decentă, fără să ne plângem cât suntem de suparaţi şi vai de mine, marginalizaţi şi neajutoraţi. Când o să înţelegem că schimbarea incepe de la noi?

La naiba, nu mai avem timp să facem lucrurile care cândva ne făceau sufletul să alerge ca un piticot de 3 ani dupa ce a mâncat ciocolată în exces  , pentru că vai de mine, suntem mari. Extraordinar.  A naibii de mari şi de reduşi  sofisticaţi, cică.  Nu facem mai nimic  şi totuşi.. n.avem timp.

Dar toate acestea vor fi  până într.o bună zi, când timpul va fi doar o vaga amintire a ceva ce ne.a fost oferit, dar deloc apreciat. De ce? Paradoxal. Pentru ca nu am avut timp …

Published in: on 9 Octombrie 2012 at 19:56  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,
%d blogeri au apreciat asta: