Față în față cu Trecutul.


De multe ori am afirmat că trecutul își are rolul său în viața noastră. Are un rol secundar, care n-ar trebui să influențeze rolul prezentului și cel al viitorului. Trecutul reprezintă clipa deja trecută, cuvintele deja rostite, pierderile, amintirile sigilate și mulțli a fost odata. Trecutul are partea lui de farmec, deseori ne face să ne întoarcem privirea către ceea ce am fost, către ceea ce am fost, către cei pe care i-am lăsat în urmă, sau vise pierdute. 

Întotdeauna, însă, Prezentul a avut grijă să ne amintească momentul în care trăim. Prezentul ne-a învățat să lăsăm trecutul în urmă și să trăim aici și acum.Ne-a permis să revedem Trecutul doar ca pe un templu în care intrăm, îl vizităm, însă în care nu putem rămâne mai mult de câteva clipe. 

Însă ce se întâmplă când Prezentul te pune față în față cu Trecutul? Ce faci în momentul în care ți se permite să alegi o persoană din Trecut, pentru a face parte din Prezentul tău? Ai alege să retrăiești momente din Trecut, alături de acea persoană, în Prezent?  

E ușor să facem asemenea alegeri? Oare oamenii se pot schimba? Oamenii uită că se schimbă și uită să-și spună asta unii altora? Putem trăi în Prezent cu frânturi din Trecut? Poate reînvia vreodată sentimentul odată pierdut?  Putem să ne întoarcem la persoana care am fost? Putem fi altfel? 

Nu știu să răspund. E greu să fac o delimitare exactă între Prezent și Trecut, pentru că ambii fac parte din mine. Pot renunța la tot, pentru ceva ce a fost? Îi pot permite Trecutului să facă parte din Prezentul meu? 

Și mai ales, ce voi face  în momentul în care Trecutul va dori să devină Prezentul și Viitorul meu? 

Se pare că o singură decizie..poate schimba totul. 

Image

Anunțuri
Published in: on 26 Februarie 2013 at 11:41  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Prietenia sau dragostea?


Ne putem împărți sufletul în două părți egale? Putem avea grijă de ambele în același mod? Ne putem îngriji fiecare parte, ca și cum ar fi la fel de importantă pentru noi? Dragoste și Prietenie. 2 părți ale oricărui suflet. Pot coexista, în condițiile în care sunt doua sentimente pentru două persoane diferite?

De ce alegem uneori să renunțăm la o parte sau la alta? Din neputința? Avem un orgoliu prostesc, ce ne face să ne preocupăm strict de o latură? Sau suntem adepții unei singure extreme? Tot mai des, facem greșeli, situându-ne la o extremă sau la alta. Nu întotdeauna putem alege totul sau nimic. Dar oare cum putem alege fără urmă de regret, când vine vorba de ceva ce face parte din sufletul nostru?

Deseori, unele persoane aleg să renunțe la prieteni de-o viață, pentru o nouă iubire sau.. amorezeală. Și aleg fără să se uite în urmă la sentimentul acela puternic de prietenie, la amintiri sau la greutățile peste care au trecut împreună. Lasă în urmă fără regret persoane care au fost ani întregi alături, uneori pentru o senzatie de atașare, de moment.

E corect, oare, să renunțăm la un prieten pentru o iubire? E corect să renunțăm la o iubire pentru prietenie? Nu putem fi sută la sută siguri de nici o persoană din viața noastră. Unele aleg să plece și să ne lase în urmă, altele aleg să lupte alături de noi. Însă e greu. Pentru că întotdeauna vom fi dispuși să alegem extrema. Vom alege ori iubirea, ori prietenia. Pentru că uneori, parcă ne ține cineva mâinile la ochi, iar noi ne încăpățânăm să nu rupem tăcerea. Și acceptăm într-un mod greu de înțeles, să pierdem o parte din noi. Pe moment nu-i realizăm importanța, însă în timp, dorul va avea grijă să îți reamintească de locul gol de lângă tine.

Nu e ușor să alegi. Când vine vorba de suflet, totul devine.. încețoșat. Pentru că sentimentele îți ușurează sufletul și în același timp ți-l ăngreunează. Vederea ți se tulbură, iar rațiunea pare să nu te mai asculte.

Însă tu, înainte de a lua o decizie, nu-i alunga pe cei de lângă tine. Fă în așa fel încât fiecare să-și merite locul și niciodată să nu renunți la o prietenie de-o viață. Persoana care te iubește, îți va îndrăgi și prietenii și niciodată nu-ți va cere să renunți la cei care ți-au făcut viața mai ușoară, încă de când jucai pac-pac prin curtea școlii, sau cumpărai un pet de bere cu banii de covrigi. Persoana care într-adevăr te iubește, va dori să facă parte din viața ta așa cum e ea: fără modificări, cu prieteni gălăgioși și o cameră dezordonată.

Nu e ușor să alegi. Însă  ai grijă cui oferi sufletul tău și niciodată să nu renunți la cei care au crezut în tine.

Caută-ți echilibrul și nu alege o extremă sau alta. De tine depinde să ai un suflet împăcat.

images

Published in: on 24 Februarie 2013 at 21:42  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Din nou de la 0.


Young woman holding smiling face (digital composite)

Mereu ne-a fost frică de începuturi. Indiferent că a fost prima zi de școală, primul prieten, primul job sau prima iubire. Mereu am trăit un amalgam de sentimente confuze: frică, dezorientare, neîncredere. Și totuși de fiecare dată am găsit cumva forța de a trece de acel prim moment în care inima ne era undeva pe la genunchi, glasul ne tremura, iar ochii trădau o frică naivă de necunoscut.

Nu ne învață nimeni cum să trecem peste anumite situații. Primim doar sfaturi, sau avem în jur persoane care ne sprijină, fiind pur si simplu în preajma noastră, oferindu-ne acel imbold de care avem nevoie pentru a trece prin anumite situații. Însă noi facem pasul final. Noi alegem, noi luăm hotărârile care ne schimbă într-un fel sau altul existența. Noi trăim cu consecințele propriilor acțiuni și tot noi trebuie să atenuăm efectele apărute în timp.

Uneori, însă, suntem singuri. Ajungem într-un punct în care fie suntem prea orgolioși pentru a cere un sfat, fie suntem încăpățânați și preferăm să  mergem pe drumul pe care deja l-am ales singuri, sau .. suntem singuri. Pur și simplu. Și acesta din urmă, e unul dintre cele mai grele momente, pentru că în momentul în care vezi că nici în dreapta nici în stânga ta nu e nimeni, e semn că trebuie să îți iei singur deciziile. Nu e un joc de la care să poți trișa, sau să poți copia răspunsurile de la alții. În acel moment, în cea mai deplină liniște, realizezi că ești singurul răspunzător pentru faptele, alegerile tale. Nu mai poți da vina pentru greșelile comise nici pe mama, nici pe fratele mai mare ( sau mai mic), nici pe colegul de banca. Pentru că ești doar tu și alegerea ta.

Și de cele mai multe ori, e greu să o luăm de la început. E greu să îți spui că e doar un obstacol peste care vei trece ușor, pentru că nu e așa. Și e bine să poți recunoaște că ți-e greu, pentru că începuturile sunt pline de mister, însă sunt și înșelătoare. De aceea, atunci când o iei de la 0, înarmează-te cu rădare, pentru a te înțelege și pentru a învăța noile reguli impuse de persoanele noi din viața ta. Într-un buzunar, ia o doză de precauție și fii atent la tot ceea ce ți se arată- ține minte că în zilele de azi, nimic nu e ce pare. Într-o geantă, ia-ți toate amintirile. Vei avea uneori nevoie să revezi ce ai fost, pentru a te regăsi și pentru a-ți readuce aminte cine ești și  unde vrei să ajungi. Într-un alt buzunar, să-ți iei înțelepciunea. Pentru că vei avea nevoie de ea, în momentele în care te vei lovi de superficialitatea și prostia unor indivizi, în momentele în care vei fi la o răscruce și va trebui să alegi drumul final și mai ales, în momentele în care cei din jur vor încerca să te schimbe. Să nu uiți de penarul cu bunătate. Puțin câte puțin, lasă în urma ta ceva bun. Ignora falsitatea și fii tu cel adevărat, nu-i lăsa să te transforme într-o persoană din același tipar după care s-au conturat ei. Ai grijă de sufletul tău, căci e bunul tău cel mai de preț, Nu-l oferi ieftin persoanelor care nu-l apreciază și nu-l secătui de sentimente. Iubește.

Alege să spui cu voce tare ceea ce te deranjează. Pleacă de lângă lucrul sau persoana care te face nefericit/ă. Trăiește-ți momentele primite în dar, așa cum sunt ele. Nu te lupta să schimbi mentalitatea oamenilor, fii tu sincer cu tine și fi așa cum ești: ciudat, vorbăreț, naiv, brunetă, vioaie. Nu lăsa ca începutul să te schimbe. Fii de acord cu schimbările care intervin în viața ta.

Nu este ușor să începi totul de la 0. E ca și cum ai lăsa o casă pe care ai construit-o în ani de muncă, pentru o bucată de pământ pe care abia ai călcat și pe care vei construi o altă casă. Începuturile sunt înfricoșătoare, dar în același timp, sunt pline de surprize. Un alt început îți poate aduce fericire, împlinire sau chiar iubirea pe care ai tot așteptat-o.

Indiferent că e vorba de o nouă facultate, un alt job, o alta iubire sau o altă țară în care te vei muta, să nu uiți că nu ești singurul care trece prin asta. Suntem 10000…000 de persoane care zi după zi, ne confruntăm cu alte și alte începuturi. Și mereu am luat-o de la 0, în căutarea acelui ceva care ne împlinește sufletul.

Mie mi-a fost frică de un alt început, n-am reușit niciodată să pun punct la timp, am preferat să închid ochii în fața multor obstacole, fără să-mi dau seama că doar daca îi inchideam, problemele nu dispăreau. Așa că am ales să-i țin larg deschiși. Am luat-o de la 0. A fost greu, dar pe parcurs, au început să apară în viața mea și lucruri la care am sperat. Zi după zi învăț cum să o iau de la capăt și pe măsură ce timpul trece, realizez cât de puțin am învățat de la viață. Așa că ambiția mă poartă spre noi și noi începuturi, zi după zi..

Și nu în ultimul rând, să lupți. Pentru tine, pentru idealurile tale, pentru iubire, pentru persoanele dragi, pentru ceea ce meriți. Luptă, pentru un suflet curat și împăcat. Dar niciodata să nu calci pe cineva, pentru a-ți lua locul. Lucruri bune vor veni la cei care luptă curat și la cei care prețuiesc onestitatea, inocența, dragostea, sinceritatea, mai mult decât furtul, înșelăciunea, furia sau ura.

E greu să renunți la tot și să o iei de la 0. Dar amintește-ți că nu ești singur. Permite-ți să greșești și nu uita că orice călătorie începe cu un prim pas. Îndrăznește!

Cu mult drag, pentru o prietenă de suflet!

Nu uita că sunt alături de tine (A.) 🙂

ras

Published in: on 23 Februarie 2013 at 20:26  Comments (3)  
Tags: , , , ,

Lupta.


CERERE GUEES: „Lupt pentru tine”

Am devenit un luptător profesionist. Sunt printre singurii care au început să colecționeze victorii fără vreo înfrângere. Pe majoritatea îi fac de obicei K.O. încă din primele minute, însă cu alții e mai greu, pentru că îmi ia zile și chiar săptămâni să-i pun la pământ, dar într-un final reușesc. Destul de bine, aș zice. Și de m-ai vedea, ai fi foarte mândră de mine. Dar refuz să îți povestesc prin ceea ce trec, tu nu trebuie să știi despre luptele pe care eu le duc zi după zi. Nu tu. Tu trebuie să fii protejată de tot.

Mă lupt cu timpul. Refuz să îi recunosc superioritatea și nu-l las să-mi ia clipele petrecute cu tine. Îi repet permanent că nu poate ieși învingător, pentru că eu lupt pentru tine, pentru secundele petrecute împreună și nu-mi pasă cât sunt nevoit să aștept pentru asta. Lupt ca să îi arăt că indiferent cât de mult se încăpățânează să treacă cu repeziciune, sentimentele noastre sunt aceleași și nu are puterea de a le modifica.

Mă lupt cu neputința. Refuz să mă văd înfrânt de neputința de a te vedea zi după zi. Nu o las să îmi sădească în sulflet resemnarea și regretul. De fiecare dată crede că mă poate învinge, însă in sufletul meu nu e loc de ea, așa că lupt, lupt până în ultimul minut, pentru ca victoria să fie de partea noastră.

Mă lupt cu oamenii. Îi știi, acei oameni răi care afirmă că nu suntem potriviți unul pentru celălalt, acei oameni care vor să ne vadă despărțiți și ar face orice pentru ca noi să nu ne mai intersectăm vreodată. Lupt împotriva lor cu o îndârjire ieșită din comun pentru că ei sunt slabi, nu știu ce simțim noi și nici n-ar avea cum. Sunt oameni goi, superficiali, oameni care nu iubesc. Sunt oameni răutăcioși, lipsiți de viață, pentru care dragostea nu e decât un alt lucru lipsit de importanță. Și de fiecare dată i-am învins, pentru că te am pe tine. Mi-ai dat putere să lupt și să le arăt cum suntem noi și mai ales, de ce suntem atât de puternici.

Și de cele mai multe ori …mă lupt cu tine. 🙂 Pentru că uneori ești atât de căpoasă și nesigură în forțele tale, încât nu mai știu ce ar trebui să-ți spun. Cum ar trebui să procedez pentru ca tu să te vezi prin ochii mei? Pentru că îti admir naivitatea și puterea de a trece peste obstacole, frumusețea, inteligența și mai ales.. iubesc modul în care mă iubești și modul în care mă simt când sunt cu tine. Mă lupt cu slăbiciunile tale, cu temerile tale, pentru a-ți arăta cât ești de importantă pentru mine și pentru cei din jur.

Mă lupt permanent cu tot ceea ce stă între noi. Tu îmi dai puterea de a-i învinge pentru ca în final, să avem parte de ceea ce merităm. Și știu că merităm totul, pentru că doua persoane care se iubesc așa cum ne iubim noi, au dreptul să aibă tot ceea ce își doresc.

Însă până atunci, mai trebuie să lupt puțin: cu oamenii, cu mine, cu tine.. Promite-mi doar că vei sta lângă mine. Lasă-mă să câștig toate confruntările pentru ca la final, să putem fi împreuna. Lupt pentru tine!

Promite-mi doar că vei rămâne lângă mine, chiar și după prima înfrângere..

Image

Durere+suflet=OM?[ CERERE OANA]


CERERE OANA: ” Eu as dori daca se poate…”Durerea, sufletul, omul”.

Suntem mai buni? Suntem mai conștienți de ceea ce avem?  Prețuim suficient clipele petrecute împreună cu persoanele pentru care am fi dispuse să renunțăm la tot? Oferim la timp ceea ce primim? Arătăm recunoștință pentru căldura unor cuvinte primite? Iubim îndeajuns timpul? Suntem oricând pregătiți să alegem adevărul? Ne ferim de superficialitate?

La toate aceste întrebări există un singur răspuns: NU. Un răspuns format din două litere, aparent lipsit de vreo importanță pentru marea majoritate, dar care definește un adevăr pe care oricât am vrea, nu putem să-l acoperim cu vreo pătură sau pe care l-am putea îngropa în vreun colț de pămant.

Și acest NU ni se citește pe chip. Pentru că suferim, zi după zi. În mod conștient sau nu. Suferim pentru ceea ce nu avem, tânjim după lucruri fără să apreciem puținul primit; uităm să dăm înapoi ceea ce primim, afirmând că suntem singurii din univers care contează, care merită totul; nu apreciem suficient acele cuvinte mărunte pe care le primim fără vreo urmă de interes din partea persoanelor din jurul nostru; preferăm să fugim de iubire și de adevăr și de cele mai multe ori alegem să ne ascundem sub o lașitate jalnică, acoperită de superficialitate.

N-avem timp, n-avem bani, n-avem dragoste, n-avem prieteni, n-avem suficient. Permanent ne plângem de lipsa unui lucru, fără să apreciem măcar o secundă, ceea ce deja am primit. Uităm de lucrurile simple, le privim ca și cum le-am merita dintotdeauna și nu arătăm recunoștință față de cei care aleg să fie în viața noastră necondiționat și fără pic de interes.

Nu e ușor pentru nimeni. Viața nu înseamnă doar zâmbet și iubire. Viața îti arată întotdeauna lipsuri, minciuni, superficialitate, răutate, lipsa dragostei și multe alte lucruri greu de imaginat. Viața nu e o luptă a celor slabi. Viața e ca o arenă pentru cei puternici. Și acum îmi vin în minte niște cuvinte pe care le-am primit de la tatăl meu: Puternic nu este cel care nu are probleme, ci cel care știe să le depășească. 

Ne cerem să fim puternici. Uneori ne refuzăm dreptul de a ne plânge preț de o clipă neputința. Suntem nevoiți să mergem mai departe, indiferent de numărul bucăților în care s-a impăștiat sufletul nostru. Trebuie să ne ridicam și să continuăm. Trebuie să luptăm,   într-o junglă care a uitat de mult ce înseamnă onestitatea, bunătatea sau prietenia.

Și uneori e al naibii de greu. Pentru că nu poți decât să plângi în pumni și să te ridici, lovitură după lovitura. Uneori avem tendința de a crede că alții au fost mai norocoși, primind totul. Dar niciodata nu putem ști ce planuri a pregatit Cineva pentru noi. Durerea face parte din viață. Și cel care poate afirma că nu a suferit vreodată, probabil a crescut într-un glob de cristal care foarte curând se va sparge. Durerea are rolul ei. Durerea te aduce mai aproape de realitate, durerea ne maturizează și ne face să conștientizăm adevăratul sens al vieții.Durerea ne curăță sufletul de sentimente inutile și ne învață adevăratul sens al puterii de a iubi, de a oferi și mai ales, de a simți. Durerea ne ambiționează să luptăm pentru ceea ce considerăm că ni se cuvine și mai ales, durerea ne ajută de cele mai multe ori să devenim persoane puternice, ne învață să fim oameni în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că un om care a cunoscut durerea, știe în ce se măsoară fericirea și iubirea: apreciază ajutorul necondiționat și susține adevărul, departe de ipocrizia caracteristică vremurilor noastre.

Nu pot spune decât că trebuie să luptăm. Luptăm pentru a depăși durerea, luptăm pentru a învăța, luptăm pentru a deveni mai buni.. și în final, luptăm pentru a supraviețui într-o junglă marcată de multe lipsuri.

Pentru că în final, lupta e singura armă împotriva durerii.

LUPTĂ! 

CU DRAG, PENTRU OANA! :*Image

Published in: on 15 Februarie 2013 at 20:05  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Frica de a alege?


Suntem puși zi după zi, față în față cu numeroase alegeri. Ne constuim universul, alegând variante, soluții, sau locuri. Suntem nevoiți să luăm uneori decizii radicale care ne schimbă viața pentru totdeauna, sau alteori luăm decizii greșite, pentru că pe moment am crezut că sunt cele corecte. Cele bune. 

Dar cine îți poate spune că decizia ta e greșită sau bună? Care este unitatea de măsura cu care ne gradăm deciziile? Poate cineva să afirme că până în momentul de față a făcut doar ceea ce trebuie, sau că s-a fericit de decizii greșite? Nu, nu poate nimeni. Iar dacă cineva afirmă așa ceva, înseamnă că este ipocrit, sau naiv. 

Nu știu dacă există decizie corectă, sau decizie greșită, pentru orice decizie are o parte bună și una rea. E ca atunci când ne aflăm la o răscruce, având în față doua drumuri. Poate că alegem sa mergem pe cel din dreapta și trăim convinși că acela era drumul bun. Dar nu ne întrebăm niciodată care ar fi fost viața noastră dacă am fi ales celălalt drum. 

Decizia bună e cea pe care o facem noi să fie buna. În funcție de alegeri suportăm tot felul de consecințe. Uneori, suntem fericiți, alteori dezamăgiți. Uneori sperăm că am luat decizia corecta, pe când alteori ne agățăm de acea decizie, din dorința de a avea un anumit lucru, ignorând complet orice altă alternativă. 

E interesant cât de des suntem criticați din cauza deciziilor. Dar cine poate afirma că nu greșește? 

Uneori, e nevoie să luăm decizii care dor, decizii care ne înjumătățesc întreaga ființă. Privim în urmă și ne simțim neputincioși, însă ne agățăm de ideea de corectitudine, simțim nevoia să credem din tot sufletul că a fost decizia înțeleapta, pentru că nu putem trăi cu ideea de greșeală, ideea de a fi ales un lucru care a dus la pierderea iremediabilă a altuia. 

Uneori nu suntem conștienți, dar nu putem avea tot ce e mai bun din toate. Într-un fel sau altul, când luăm o decizie, pierdem o altă parte din noi. O parte care până in acel moment nu părea să aibă vreo importanță, dar fără de care ne simțim incompleți. 

Nu știu dacă putem afirma că există decizii corecte sau greșite întotdeauna. Totul depinde de punctul de vedere al fiecăruia, de personalitate și dorință. Nimeni nu ar trebui să ne spună ce decizie să luăm, pentru că noi suntem singurii răspunzători de faptele noastre. Știu doar că există decizii dureroase și decizii care îti oferă dreptul la fericire. Există decizii pentru suflet și decizii pentru minte. Există decizii spontane și decizii îndelung calculate. 

Însă în fața faptului împlinit, orice încercare de clasificare a deciziilor dispare. Pentru că în final, rămâi doar tu, cu decizia care, odată luată, îți poate schimba viața pentru totdeauna. 

Alege cu grijă. Regretul unei decizii luate mult prea târziu te poate urma pentru totdeauna.

Image 

Published in: on 15 Februarie 2013 at 16:00  Lasă un comentariu  
Tags:
%d blogeri au apreciat asta: