De ce mint bărbații? De ce îi încurajează femeile..


Trăim printre ei. Trăim cu ei. Uneori, suferim, alteori, abia atingem pământul, de fericire. Îi iubim, apoi îi criticăm, le reproșăm că nu sunt suficient de atenți și totuși când sunt, ne plictisim.

Bărbații spun că nu ne pot înțelege. Femeile îi acuză de superficialitate. Și uite așa continuă jocul până când o tabără sau cealaltă cedează și totul revine la normal ( cel puțin pentru moment..).

Și totuși, de foarte multe ori am auzit punându-se întrebarea: De Ce Mint Bărbații? Nu am găsit încă un răspuns ideal și probabil nu l-aș primi nicicând de la un bărbat, pentru că se cam apără între ei când vine vorba de divulgat acele mici-mari secrete bărbătești, cum spun ei.

De ce mint?

Uneori, din frica de a fi catalogați altfel decât vor să pară. Sensibilitate, umor? Pe toate și le ascund în vreun buzunar și nu le scot la lumină decât după foarte mult timp și doar în preajma anumitor persoane care le-au câștigat încrederea. Își construiesc prin minciuni imaginea la care cred ei că e bine să ajungă. Adeseori își ignoră adevăratele sentimente, din cauza presiunii celorlalți sau spun minciuni, doar pentru că acelea sunt lucrurile pe care cei din jur vor să le audă.

Alteori, bărbații mint pentru că vor să își ascundă trecutul. Indiferent că tipul a avut o perioadă în care era tocilarul clasei sau umbla cu adidași cu două numere mai mari sau ultima sa prietenă i-a permis doar să o țină de mână( și atât), el nu va recunoaște asta. Probabil îți va povesti cât de cool era în tinerețea lui, sau cât de multe sporturi practica- niciodată nu va recunoaște că cel mai bun prieten al lui era un calculator hodorogit și viața socială îi cuprindea pe bunici, vecinii pensionari și sora/fratele iar în timpul liber plângea la filmele indiene. Pentru că nu va risca să-i fie pătată imaginea de bad boy pe care o are acum, din cauza unei pubertăți mai puțin speciale.

Se mai întâmplă ca bărbații să mintă pentru că asta le cerem. Sună ciudat, știu..Dar de foarte multe ori, noi punem întrebări la care am vrea să răspundă într-un anumit fel. Mai exact, noi avem și o întrebare și un răspuns deja stabilite, doar că vrem să îl auzim de la el. Și dacă nu primim răspunsul așteptat, atunci el are de-a face cu un tsunami feminin! 🙂

Așa că bărbații aleg uneori să-și reprime anumite gânduri și păreri, pentru a ne face pe plac. Știu deja ce așteptăm și vor să aibă liniște, așa că mint(mai mult sau mai puțin), pentru a ne face fericite. Cumva, mint cu acordul nostru ..

Ar mai exista multe motive pentru care ei mint, dar mă rezum la acestea. N-aș vrea să le dezvălui aici toate acele mici secrete ..

Și totuși, am o neclaritate. Când un bărbat nu îți precizează un lucru, se poate numi minciună faptul că ascunde adevărul?

Oare faptul că nu întrebăm ne scutește de minciuni? Minciunile sunt spuse doar ca răspuns al unor întrebări care vin din partea noastră? Fără să vrem..putem influența ce, cum, cât și când suntem mințite?

Întotdeauna vor exista păreri pro/contra minciunilor nevinovate. Însă un lucru e cert: bărbații mint. Dar aven și noi femeile părțile noastre mai puțin bune/plăcute..

Nu am scris acest articol pentru a-i critica pe bărbați. L-am scris pentru noi, pentru a încerca să înțelegem ce se află în spatele unei minciuni. Deseori noi suntem cele care parcă așteptăm acele răspunsuri ideale. Poate dacă am fi și noi puțin mai sincere, dacă am reuși să privim dincolo de imperfecțiuni și am accepta din când în când naivitățile și prostioarele/aberațiile spuse de bărbați, poate că nici ei nu ar mai fi tentați să mintă atât de mult pentru a-și crea imaginea perfectă.

Sunt totuși conștientă că ei mint. Mult. Despre orice. Mai ales că sunt și foarte iubăreți, în același timp.

Dar și noi mințim. Așa că data viitoare când afli că te-a mințit, gândește-te puțin dacă i-ai oferit ocazia să îți spună adevărul sau dacă nu cumva tu l-ai respins încă de la început .. S-ar putea să rămâi surprinsă..

Ei mint. Noi mințim. Dar ce e cu adevărat în sufletul lor când fac asta, nu vom afla niciodată..

minciuni

 

Anunțuri

Odată, am iubit un om…


Odată, am iubit. Un om frumos, un om nebun de viață și însetat de liniște. Un om agitat. Un om frumos în imperfecțiunea sa de muritor, mărginit de curajul unei frici mult prea profunde.

Odată, am iubit cu mintea. Și cu sufletul. Mi-am pus inima in pumnul său și el a avut grijă. Mi-a spus că își dorește totul alături de mine, iar eu i-am spus că e naiv. Nu l-am crezut și i-am sărutat fruntea. A zâmbit doar și mi-a spus că voi înțelege mai târziu. Prea târziu, aș spune eu acum ..

Odată, un om nebun mi-a făcut viața mai frumoasă. M-a făcut să-i iubesc defectele și mi-a dăruit vise. Nu mi-a cerut nimic în schimb, poate doar liniște. Și am stat alături de el, fără să-i cer cuvinte. Pentru că i-am înțeles dorința de a mă avea în liniștea lui.

Sufletul mi-a zâmbit. Știam că atunci, în acel moment, aveam totul. Și parcă vroiam din ce în ce mai mult. De data asta, eu îmi doream totul, fără să știu că lângă mine aveam persoana care deja reprezenta tot ce aveam nevoie ..

Odată, am iubit un om. Sincer. Am iubit ca un copil. Am iubit însetată de iubire, însetată de frumos și de siguranță. Am iubit ca și cum totul ar fi depins de acel moment. De acea perioadă. Am iubit fără să mă uit în urmă, am renunțat la regrete și nu mi-a păsat de amintiri.

Odată, am iubit un om. . . Și încă mai iubesc, ca și cum timpul n-ar fi trecut, ca și cum cuvintele n-ar fi fost brăzdate de maturitate.. ca și cum încă sunt un copil…

tumblr_lr362bxy0d1qks1m4o1_500

Published in: on 29 Martie 2013 at 22:15  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

De ce iubim bărbații?


De ce îi iubim? De nevoie? Din orgoliu? Sau, poate.. pentru că așa am fost învățate?

Nu. Îi iubim pentru că ei sunt aceia care:

1. Ne fac să ne simțim frumoase. Indiferent de loc sau moment, un bărbat adevărat te poate face să te simți frumoasă, chiar dacă tu ești în adidași, ți se văd cearcănele și părul tău nu e în cea mai bună zi. Pentru că dacă el are puterea de a descoperi sufletul unui femei, el este singurul care îi poate pătrunde în micul univers ascuns de toți ceilalți. Iar tu, dacă ești puțin atent, vei ține minte că odată ce ai făcut o femeie să se simtă frumoasă, vei avea cu un pas mai puțin spre inima ei.

2. Ne oferă siguranță. Și vorbesc acum de genul acela de siguranță cu care viața poate părea mult mai frumoasă și mai liniștită, dar fără de care simțim că suntem într-o fugă continuă de ceva sau cineva. Siguranța oferită de voi, barbații, e mai importantă decât ați crede. Iar aici nu uit de încredere. Fă în așa fel încât să-i câștigi încrederea, iar pasul al doilea va fi bifat. Iar odată ce vei primi încrederea ai, prețuiește-o. Pentru că odată pierdută, niciodată nu va mai fi la fel.

3. Sunt cei pentru care ne aranjăm, ne pregătim de zor în fața oglinzii și purtăm tocurile acelea care ne dau niște dureri greu de amintit, însă totuși alegem să urmăm toți acei pași costisitori, migăloși, pentru că ei ne vor privi. Și ne place să oferim .. acel mic spectacol cu specific feminin.( Nu vorbesc de pitziponceală și fetițele de 13 ani obsedate de fondul de ten 🙂 Acela nu e spectacol, e o parodie ieftina!) Suntem ca niște designeri, permanent jonglăm cu culorile, alegem ceea ce ne pune în valoare și întotdeauna lăsăm în urmă o dâră de parfum, subtil.. Pentru că ne place să ni se ducă dorul în locul din care tocmai am plecat..

4. Ne contrazic. Da, îi iubim uneori și pentru că au puterea de a ne contrazice. Nu ne dăm în lături de la niște mici scânteie, considerăm că micile certuri și gelozii aduc acel piper ( sau sare?) în legăturile noastre.. Știm, știm, uneori devenim imposibile.. Dar nu-i așa că pentru asta ne iubiți chiar mai mult?

5. Ne câștigă inimile. Și uneori o fac într-un mod atât de stângaci și plin de emoții, încât decidem până la urmă să le-o dăm noi.

Îi iubim pentru multe lucruri. Indiferent că e vorba de un frate, un priten sau un iubit, bărbații ne fac viața mai frumoasă. Cu ei ne petrecem zilele importante, sunt cei alături de care vom porni pe un singur drum și mai ales, sunt aceia care ne fac să ne simțim împlinite.

Și pentru că îi apreciem, mai închidem ochii în fața chicotelilor, privirilor pe furiș după alte fete, nopților pierdute la bere, împreuna cu gașca de prieteni dubioși, criticilor răutăcioase, lipsei de originalitate când vine vorba de cadouri sau plăcerilor culinare de la miezul nopții. Nu sunt perfecți și trebuie să recunoaștem că nici noi nu suntem, însă împreună facem un întreg perfect de imperfect!

Pentru că ei sunt cei care ne oferă flori, pentru că ne iubesc, pentru că greșesc, pentru că alături de ei ne trezim dimineața, sau de dorul lor nu putem dormi noaptea, pentru că ne aranjăm părul pentru o întâlnire cu ei, pentru că ne uităm la filme care nu ne plac doar de dragul lor, pentru că sunt ambițioși când vine vorba de mâncare, jocuri și fotbal, pentru că sunt mâncăcioși, pentru că au mici tabieturi care uneori ne exasperează, pentru că ar putea petrece ore întregi în fața calculatorului, pentru că ne cumpără ciocolată când suntem supărate, pentru că își cumpără anumite haine doar pentru a ne face pe plac, pentru că ne acceptă prietenele vorbărețe, pentru că ne răsfață, pentru că din dragoste pentru ei s-au născut cele mai frumoase melodii, pentru că datorită lor avem puterea de a deveni femei,  pentru că pe ei îi sunăm când suntem singure pe stradă și avem nevoie de o companie, pentru că umărul lor pare întotdeauna locul nostru preferat, pentru că ne apără, pentru că ne oferă un loc al nostru, pentru că ne ignoră capriciile, pentru că ne iubesc chiar și atunci când nu merităm, pentru că ne susțin chiar și atunci când ideile noastre sunt prea puerile, pentru că ne fac viața mai frumoasă, pentru că alături de ei vom merge până la sfârșit..

Pentru toat acestea și multe altele, îi iubim. 🙂 Pentru că fără ei, viața ar fi mult prea plictisitoare, lipsită de scântei, iubire sau .. planuri .. 🙂

Așa că măcar pentru o clipă, fă-ți o listă cu lucrurile pentru care îi ești recunoscătoare și spune-i ce înseamnă pentru tine.. Acum. Lasă orice altceva pe mai târziu .. 🙂

6921.original

Published in: on 20 Martie 2013 at 20:55  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Colecționar de amintiri


Te poți lupta cu timpul? Poți primi zile în plus? Poți trișa și poți opri anii din a trece? Poți face ceva, orice, pentru ca să revină trecutul? Îl poți schimba?

Nu, nu poți. Oricât ai fi de hotărât și de ambițios, nu poți. De ce ți-e frică de trecut? De ce ai vrea să schimbi ceva ce deja face parte din tine?

Tot ceea ce facem azi, se transformă în amintire. Indiferent că e vorba de o melodie ascultată, un buchet de flori primit la timp, o notă bună sau o călătorie la care visai de mult. Toate se transformă în clipă trecută.Și de cele mai multe ori, facem greșeala de a ne opri în fața unei amintiri, ca și cum timpul nu ar mai trece pe lângă noi. Zi după zi, colecționăm amintiri, pe care le ascundem în suflet. Unele sunt îngropate adânc, într-un colț, pe altele le punem aproape de ușă, pentru a ne fi ușor să ajungem la ele.. iar pe celelalte amintiri le punem în dreptul ferestrei. Pentru că sunt acele amintiri pe care trebuie să le privim când nu ne mai recunoaștem, când simțim nevoia să ne luăm ambiție și motivație.. Sunt acele amintiri pe care nu ai voie să le readuci în prezent. Când simți că ești obosit, când nu mai reușeși să lupti, fă-ți puțin timp pentru tine. Privește acele lucruri din trecut care te-au transformat în persoana care ești azi. Dar niciodată să nu rămâi cu acele amintiri mai mult decât câteva clipe.

Nu trăi într-un prezent-trecut. Dar nu te feri din a colecționa amintiri. Iubește, speră, greșește, fii acolo unde îți dorești! Crezi că dacă nu vei iubi, nu vei cunoaște suferința ? Consideri că dacă vei alege să nu faci nimic, nu vei greși? Toate fac parte din viață, indiferent că e vorba de iubire, greșeală, suferință sau chiar frică. Fii un colecționar. Îți mai amintești primul sărut? Ți-aduci aminte de prima persoană care te-a făcut să crezi? Știi  câte trepte ai urcat și câte mai ai de parcurs? Ți-aduci aminte de prietenii din copilărie? Ai uitat deja de primii fiori de emoție?

Îndrăznește să colecționezi, permite-ți să greșești și când simți că rămâi fără putere, așează-te în fața ferestrei și încearcă să revezi acele amintiri care ți-au făcut cândva sufletul să tremure de emoție. Dar mai apoi, ridică-te și luptă. Nu lupta cu timpul, pentru că întotdeauna el va ieși învingător. În schimb, mergi în același timp cu el. Trăiește fiecare clipă atunci când e rândul ei să existe. Nu amâna momente, nu aștepta ziua de mâine pentru a face ceva.

Fii colecționar. Prețuiește-ți amintirie, nu lupta cu ele, pentru că nu faci decât să te lupți cu fantome.  Iubește. Pentru că va veni un moment în care te vei așeza obosit la fereastră, iar  colecția de amintiri va fi tot ce-ți va mai rămâne …

un-prophete-2009-17386-14425

Tu meriți a doua șansă?


Indiferent cât, cum sau când greșim, obișnuim să cerem o a doua șansă.

Cerem a doua șansă, indiferent de sufletul pe care l-am rănit sau frânturile pe care le-am lăsat în urma noastră. Obișnuim să ne cerem a doua șansă ca și cum ar fi ceva ce merităm fără a face ceva, pentru a o primi. Adoptăm o atitudine superioară și uneori un zâmbet superificial și eventual aruncăm un scuză-mă abia rostit și ne așteptăm ca persoana față de care am greșit să ne acorde din nou încredere, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Obișnuiești să-ți ceri a doua șansă într-un mod agresiv, aproape autoritar, fără să te gândești măcar pentru o clipă dacă tu meriți, într-adevăr, ceea ce pretinzi că ți se cuvine pur și simplu. Obișnuiești să arunci cuvinte grele, de parcă ai avea puterea să le iei vreodată înapoi; lași oameni dragi în urmă, pentru simplul motiv că ești prea egoist/ă; alegi să pleci din viața unor oameni când nu mai ai nici un interes față de ei, de parcă tu ai putea să îți ștergi urmele din sufletul lor; vrei să fii ajutat și le reproșezi celor din jur când nu îți oferă totul, deși tu ai fost mereu preocupat de propria persoană și niciodată nu te-ai gândit că altcineva ar avea nevoie măcar de un cuvânt sau o îmbrățișare- nu pentru că ai fi făcut să dispară problema, ci pentru că atunci când te simți acaparat de probleme, un simplu O SĂ FIE BINE îți poate da puțin curaj, puțină motivație și încredere că unii oamenii chiar sunt acolo pentru tine. Obișnuiești să zâmbești fals și să greșești mereu, fără să îți pese de consecințe.

Iar după toate aceste lucruri, încă mai poți afirma cu un chip senin că meriți a doua șansă?

Când, oare, am uitat să luptăm? Oare sentimentele ar trebui să fie ceva ce ceri și, în consecință, primești? Oare greșeala odată făcută, poate fi ștearsă de niște cuvinte banale?

Cu ce drept cerem ceva ce, poate, nu merităm? Sau, altfel zis, putem pretinde că după ce vom primi a doua șansă, nu vom face aceeași greșeală?Se spune că cine a greșit o dată, e posibil sau nu să mai greșească a doua oară, dar cine a greșit a doua oară, cu siguranță va greși și a treia oară. Ei bine, eu sunt de părere că cine a greșit o singură dată, o va face și a doua oară. De ce? Pentru că suntem obișnuiți să primim a doua șansă, a treia, a patra.. Și totuși nu știm ce să facem cu fiecare din ele. Le tratăm superficial și mai apoi, nu înțelegem de ce suntem singuri.

Cum oare să mai ai alături pe cineva, când tot ceea ce faci e să greșești și să-ți ceri scuze la nesfârșit?

În câte feluri poți distruge o inimă, iar mai apoi să te aștepți să bată tot pentru tine?

Chiar crezi că vei reuși să lipești la nesfârșit firimituri de încredere? Pentru că asemeni unui glob spart, pe care îl lipești, e și încrederea. O poți lipi din nou și din nou, o poți sparge, însă nu te mai aștepta vreodată să fie la fel. Și fii sigur că la un moment dat, nici măcar cioburile nu se vor mai lipi, pentru că vor fi pierdute pentru totdeauna.

Înainte de a cere o a doua șansă, pune-ți o singură întrebare: Ce voi face cu ea?

Iar dacă întrebarea este urmată de un răspuns ferm, luptă pentru a-ți câștiga dreptul de a fi din nou lângă persoana dragă. Dar dacă întrebarea e urmată de un încă nu știu, am să văd .. , atunci e timpul să îți vezi de propriul drum, departe de cei care încă mai suferă din cauza egoismului tău, ignoranței, superficialității tale sau din cauză că nu știi să prețuiești lucrurile mărunte, care contează cu adevărat.

Luptă, câștigă-ți locul, dar niciodată să nu ceri. Pentru că încrederea, iubirea, respectul, toate se câștigă.

Iar dacă nu le câștigi, înseamnă că ți-ai pierdut orice drept de a fi lângă cei care îți sunt alături necondiționat.

TU  chiar crezi că meriți a doua șansă?

sec

Oamenii pleacă.


Suntem  singuri.

De când ne naștem și până în momentul în care suntem nevoiți să aruncăm o ultimă privire în jur, suntem singuri in propria viață. Suntem nevoiți să ne ducem la bun sfârșit un rol poate prea greu sau prea liniștit. Și totuși mereu suntem înconjurați de tot felul de persoane care, într-un fel sau altul, ne marchează existența. Unele lasă urme adânci în sufletul nostru, altele trec neobservate …și mai sunt și acele persoane care devin sufletul nostru. Devin un prezent constant .. pentru că ne e frică să le atribum trecutului sau viitorul. Sunt persoane alături de care vrem să ne trăim prezentul. Din nou și din nou.

Uităm, însă, că oamenii pleacă. Dintr-un motiv sau altul, fie că le-a expirat timpul de a ne fi alături, fie că o fac de bunăvoie sau pentru că e dorința noastră, ei pleacă. Și lasă uneori un gol pe care nici melodiile, nici alte persoane și nici măcar viitorul nu il pot umple. Așa că suntem nevoiți să mergem mai departe, așa cum suntem, indiferent că purtăm cu noi un gol necunoscut de cei din jur, sau pur și simplu purtăm urma unei ființe care a fost cândva parte din noi.

Uneori, persoanele aleg pur și simplu să plece. Nu ne anunță, nu ne cer permisiunea și nici măcar nu se gândesc să lase un bilet în urmă. Zâmbim, strângem din pumn și mergem mai departe. Pentru că pentru păreri de rău, regret și suferință nu ar trebui să ne facem niciodată timp!

Nu pot să îți spun că oamenii nu vor pleca de lângă tine.

Însă te pot sfătui să îi țîî aproape pe cei care au ales să-ți fie alături indiferent situație. Asigură-te că sunt conștienți de sentimentele pe care le ai față de ei. Fii alături de cei care sunt lângă tine. Nu îi alunga pe motive prostești și niciodată să nu le reproșezi că nu sunt suficient de aproape de tine. Pentru că ei, au ales să rămână în acel loc pe care alții l-au părăsit fără să se mai uite măcar în urmă.

Nu fugi după persoane care nu doresc să cunoască traseul spre viața ta. Nu fugi dupa persoane care hoinăresc dintr-o viață în alta. Prețuiește-i pe cei care au făcut din viața ta, viața voastră.

Oamenii pleacă. Dar cei care te iubesc, întotdeauna vor rămâne.

drumuridif drumuridif

 

Published in: on 8 Martie 2013 at 22:14  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: