Despre oamenii frumoși. Îndrăgostiți. Fericiți.


Îmi plac oamenii fericiți. 

Mi-ar plăcea, uneori, să am o putere specială pentru a le putea fura câte un zâmbet și apoi pe toate le-as pune în mai multe borcane, pe o etajeră la mine în cameră. Și zi după zi, aș studia un alt zâmbet, până când le-aș învăța pe toate. 

Îmi plac pentru că emană optimism prin toți porii. Când te uiți în ochii lor, găsești reflecția persoanei iubite. Când te uiți în ochii lor vezi speranță, dragoste și naivitate.. Întâlnești vise, uneori nesiguranță și multă, multă, fericire. E ca și cum te-ai uita într-un suflet de copil. Pentru că așa tind să se comporte, ca un copil: sincer, pur și fără vreo urmă de superficialitate. 

Tu ai stat vreodată lângă o persoană fericită? I-ai furat vreun zâmbet și l-ai ascuns în buzunar, după care te-ai uitat la el, pe furiș? Nu-i așa că l-ai încercat și tu? 

Niciodată nu vei înțelege îndeajuns privirea unui băiat care își vede iubita îmbrăcată în tricoul lui.. Vei tânji după un zâmbet ca al ei, după ce și-a primit floarea preferată. Te vei uita lung după acei doi oameni nebuni și frumoși care aleargă prin ploaie. Și mereu te vei întreba care este secretul unui zâmbet în doi. 

Te vei uita cu drag când îi vei vedea plimbându-se  prin parc: ghiduși, stângaci, poate prea zgomotoși, aruncându-și pupici sau ținându-se în liniște de mână. Pentru că sunt frumoși, pentru că au reușit să privească dincolo de imperfecțiuni, pentru că și-au construit un univers real și mai ales, pentru că au ales să construiască un zâmbet, împreună. 

Oamenii fericiți și mai ales cei care își arată dragostea sunt oamenii pe care vrei să îi ai alături, pentru că ei îți oferă speranță și încrederere și mai presus de toate, curajul să fii cu cine îți dorești, să lupți pentru ceea ce te face fericit și mai ales, curajul de a lupta pentru propriul zâmbet. 

Așa că nu condamna fericirea, ia parte la ea. Nu te uita urât la oamenii cu zâmbet, învață de la ei să zâmbești. Și mai ales, nu alunga persoanele fericite din viața ta- ține-le aproape. 

Iar eu? Îmi place să cred că mi-am găsit oamenii fericiți. Pentru că în preajma lor, nu e nevoie să le fur câte un zâmbet.. Au ei grijă să mi-l facă de fiecare dată cadou 🙂 

Pentru toți acei oameni frumoși care iubesc, râd și se bucură de viață: mulțumesc! Imagine

Published in: on 19 Septembrie 2013 at 21:42  Comments (3)  
Tags: , , , ,

Față în față cu Trecutul.


De multe ori am afirmat că trecutul își are rolul său în viața noastră. Are un rol secundar, care n-ar trebui să influențeze rolul prezentului și cel al viitorului. Trecutul reprezintă clipa deja trecută, cuvintele deja rostite, pierderile, amintirile sigilate și mulțli a fost odata. Trecutul are partea lui de farmec, deseori ne face să ne întoarcem privirea către ceea ce am fost, către ceea ce am fost, către cei pe care i-am lăsat în urmă, sau vise pierdute. 

Întotdeauna, însă, Prezentul a avut grijă să ne amintească momentul în care trăim. Prezentul ne-a învățat să lăsăm trecutul în urmă și să trăim aici și acum.Ne-a permis să revedem Trecutul doar ca pe un templu în care intrăm, îl vizităm, însă în care nu putem rămâne mai mult de câteva clipe. 

Însă ce se întâmplă când Prezentul te pune față în față cu Trecutul? Ce faci în momentul în care ți se permite să alegi o persoană din Trecut, pentru a face parte din Prezentul tău? Ai alege să retrăiești momente din Trecut, alături de acea persoană, în Prezent?  

E ușor să facem asemenea alegeri? Oare oamenii se pot schimba? Oamenii uită că se schimbă și uită să-și spună asta unii altora? Putem trăi în Prezent cu frânturi din Trecut? Poate reînvia vreodată sentimentul odată pierdut?  Putem să ne întoarcem la persoana care am fost? Putem fi altfel? 

Nu știu să răspund. E greu să fac o delimitare exactă între Prezent și Trecut, pentru că ambii fac parte din mine. Pot renunța la tot, pentru ceva ce a fost? Îi pot permite Trecutului să facă parte din Prezentul meu? 

Și mai ales, ce voi face  în momentul în care Trecutul va dori să devină Prezentul și Viitorul meu? 

Se pare că o singură decizie..poate schimba totul. 

Image

Published in: on 26 Februarie 2013 at 11:41  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Frica de a alege?


Suntem puși zi după zi, față în față cu numeroase alegeri. Ne constuim universul, alegând variante, soluții, sau locuri. Suntem nevoiți să luăm uneori decizii radicale care ne schimbă viața pentru totdeauna, sau alteori luăm decizii greșite, pentru că pe moment am crezut că sunt cele corecte. Cele bune. 

Dar cine îți poate spune că decizia ta e greșită sau bună? Care este unitatea de măsura cu care ne gradăm deciziile? Poate cineva să afirme că până în momentul de față a făcut doar ceea ce trebuie, sau că s-a fericit de decizii greșite? Nu, nu poate nimeni. Iar dacă cineva afirmă așa ceva, înseamnă că este ipocrit, sau naiv. 

Nu știu dacă există decizie corectă, sau decizie greșită, pentru orice decizie are o parte bună și una rea. E ca atunci când ne aflăm la o răscruce, având în față doua drumuri. Poate că alegem sa mergem pe cel din dreapta și trăim convinși că acela era drumul bun. Dar nu ne întrebăm niciodată care ar fi fost viața noastră dacă am fi ales celălalt drum. 

Decizia bună e cea pe care o facem noi să fie buna. În funcție de alegeri suportăm tot felul de consecințe. Uneori, suntem fericiți, alteori dezamăgiți. Uneori sperăm că am luat decizia corecta, pe când alteori ne agățăm de acea decizie, din dorința de a avea un anumit lucru, ignorând complet orice altă alternativă. 

E interesant cât de des suntem criticați din cauza deciziilor. Dar cine poate afirma că nu greșește? 

Uneori, e nevoie să luăm decizii care dor, decizii care ne înjumătățesc întreaga ființă. Privim în urmă și ne simțim neputincioși, însă ne agățăm de ideea de corectitudine, simțim nevoia să credem din tot sufletul că a fost decizia înțeleapta, pentru că nu putem trăi cu ideea de greșeală, ideea de a fi ales un lucru care a dus la pierderea iremediabilă a altuia. 

Uneori nu suntem conștienți, dar nu putem avea tot ce e mai bun din toate. Într-un fel sau altul, când luăm o decizie, pierdem o altă parte din noi. O parte care până in acel moment nu părea să aibă vreo importanță, dar fără de care ne simțim incompleți. 

Nu știu dacă putem afirma că există decizii corecte sau greșite întotdeauna. Totul depinde de punctul de vedere al fiecăruia, de personalitate și dorință. Nimeni nu ar trebui să ne spună ce decizie să luăm, pentru că noi suntem singurii răspunzători de faptele noastre. Știu doar că există decizii dureroase și decizii care îti oferă dreptul la fericire. Există decizii pentru suflet și decizii pentru minte. Există decizii spontane și decizii îndelung calculate. 

Însă în fața faptului împlinit, orice încercare de clasificare a deciziilor dispare. Pentru că în final, rămâi doar tu, cu decizia care, odată luată, îți poate schimba viața pentru totdeauna. 

Alege cu grijă. Regretul unei decizii luate mult prea târziu te poate urma pentru totdeauna.

Image 

Published in: on 15 Februarie 2013 at 16:00  Lasă un comentariu  
Tags:

Hello world!


Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Published in: on 24 August 2009 at 10:03  Comments (1)  
%d blogeri au apreciat asta: