Să spui. Să strigi. Să iubești.


De ce ți-e frică? De ce fugi de cuvinte? De ce accepți orice nedreptate, cu capul plecat, fără să îți ridici măcar ochii către ceea ce îți dorești să fie al tău?

Tu ai puterea de a face o schimbare care îți va purta numele în timp. Tu poți fi cel care luptă pentru propriul vis. Tu poți fi cel care a îndrăznit să rupă rândurile și mai ales, cel care a ales să fie altfel, pentru că tu ești altfel. Pentru că tu iubești, tu apreciezi sinceritatea și frumosul. Pentru că tu măsori viața în clipe de neuitat alături de cei dragi și lupți pentru a fi alături de cei care și-au câștigat locul în inima ta.

De ce nu-ți poți găsi vocea? Acea voce care să spună doar: eu pot, eu vreau, eu lupt; eu nu sunt de acord.

Ai puterea de a schimba atât de multe printr-un cuvânt aparent banal. Însă cuvintele nespuse la timp, devin amintiri goale. Ajungi să te pierzi după un timp în păreri de rău. Ți-e frică de ceea ce cred ceilalți. Ajungi să trăiești condus de o frică ce te transformă într-o persoană slabă. Asta vrei să își aducă aminte ceilalți despre tine?

Cum altfel crezi că vei putea face vreo schimbare? Cum ar putea niște cuvinte nerostite să îți aducă în viață acea fericire și liniște la care tânjești ca un copil?

Vreau să strigi, vreau să cânți și să spui ceea ce simți. Cel puțin pentru moment, uită de cei care sunt în jurul tău. Nu mai fi un simplu ascultător. Găsește-ți vocea și nu-i lăsa pe cei din jur să-ți fure cuvintele.

Strigă, luptă, cântă, iubește și nu privi înapoi!

Nu te îngropa în cuvinte nerostite.

Chiar acum, spune-i că o iubești. Iar tu, du-te la el și cere-ți scuze pentru cât ești de încăpățânată.

Tu, dragul meu, ieși puțin din casă și lasă oamenii să te cunoască. Acordă-le puțină încredere. Spune-le cum ești de fapt.

Draga mea, nu mai căuta răspunsuri la întrebări fantasmagorice.  Iubește, pur și simplu.

Iar eu?

Eu voi continua să îmi caut cuvintele.

Iubește, spune-o, luptă! Pentru că nu poți primi răspuns la întrebarea pe care nu o vei rosti niciodată…

dream

Published in: on 22 Aprilie 2013 at 17:44  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Luptam in tandem cu ceva invizibil ?


Suntem amandoi constienti de ceea ce avem. Si recunoscatori. Insa uneori , mi-e greu sa ma acomodez cu acest ” sa fim multumiti de ceea ce exista „.

De ce ? De ce sa fiu multumita de o jumatate/ un sfert de masura, cand noi meritam totul  ? De ce sa privesc un lucru cu un singur ochi, cand il pot masura cu toata privirea ?

De ce unii au totul si nu constientizeaza, cand noi ne multumim cu un simplu minut de cuvinte schimbate de dimineata ? De ce unii au ‘acces’ la toate , iar noi trebuie sa ne limitam ?

Li se cuvine altora ‘ mai mult ‘ ? Exista cineva care spune ” ba, tu meriti mai mult , lor nu le dau decat niste firimituri pentru ca  ..” Pentru ca ce ? Exista o ordine in tot chaos-ul asta ? Pentru ca daca exista o ordine, ei bine, pe noi nu ne-a luat in considerare. Nu-i pasa de ceea ce vrem si meritam. Pentru ca daca ar fi fost corecta, noua ne-ar fi dat ceea ce meritam. Nu lucruri dupa care sa tanjim.

Si stii? E greu ca ..suntem nevoiti sa contemplam intr-o permanenta stare de ‘ bine ‘. Niciodata mai sus . Pentru ca .. e imposibil. Si e imposibil de ce ?

Ma macina gandul ca vreau sa te vad si nu pot.

De ce  pentru a fi fericiti trebuie sa parcurgem zeci de orase ?

Si daca tie ti-e greu, eu ma inec in amaraciune. Ca eu , eu nu pot fi acolo.

Si de dimineata, de ce nu pot fugi la tine-n brate ?

Iar seara, de ce nu pot adormi langa bataile inimii tale ?

Nu vreau sa ma conformez. Nu vreau sa raman la stadiul de ‘ e bine asa’, cand de fapt nu e ! De ce nu ne-am putea bucura de aceleasi lucruri ca si ceilalti ? Pentru ca ar fi ‘prea perfect ‘  ?  🙂

Timpul nu e neaparat de partea noastra. Si cu cat trece mai repede, cu atat dorul de tine e mai mare. Pentru ca intre noi nu poate fi vorba de uitare, ci de intensitatea sentimentului. Pentru ca noi nu cautam raspunsurile, ci incercam sa punem intrebarile corecte. Noi nu cerem, noi vrem doar ceea ce meritam.

Noi nu abuzam, luam doar ceea ce simtim. Pentru ca ‘ eu ‘ nu mai exista. S-a alaturat unui ‘ noi’ mai puternic.

Dar noi luptam. Luptam pentru noi si pentru a demonstra ca se poate. Luptam cu ceva ce nu putem vedea, insa stim ca exista. Luptam cu imposibilul. Pentru ca noi, il vom face sa devina posibil. Si vom fi in continuare sustinuti de ceea ce ne bate in piept.

Iar tu, sa nu renunti. Lupta !  Pana la ultima suflare ..

 

Published in: on 31 Martie 2012 at 20:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Prima oara ..


E prima oara cand pot sa vorbesc deschis, ‘din suflet ‘ despre tine.

E prima oara cand pot sa afirm sincer si fara frica : iubesc.

E prima oara cand ceea ce simt se oglindeste in tine. Iar ceea ce iti doresti, iti pot oferi.

E prima oara cand gandul la o persoana ma imbujoreaza si imi da incredere sa merg mai departe.

E prima oara cand nu-mi pot gasi cuvintele pentru tot ceea ce simt .

E prima oara cand sunt sustinuta doar de ceea ce-mi bate in piept. Si atat.

E prima oara cand imi ofer nemarginit si fara regret sufletul unui alt suflet.

E prima oara cand nu ma uit in urma. Cu tine ,imi traiesc prezentul si am curajul sa privesc spre viitor.

E prima oara cand ma simt frumoasa, pentru ca tu te incapatanezi sa-mi demonstrezi asta. Chiar si cu ajutorul altora ..:)

E prima oara cand cineva canta , scrie, vorbeste , pentru mine. Doar pentru mine. Nici acum nu stiu cum sa-mi arat pe deplin recunostinta fata de ceea ce faci zi de zi ..

E prima oara cand imi pot las masca sa cada , pentru ca in fata ta, sunt eu. Si tu ma iubesti pentru ceea ce sunt. Cea reala, cea ‘ ciufulita si morocanoasa’ de dimineata, cea capoasa, cea care ar da orice sa faca putin parte din ‘ publicul ‘ tau ..

E prima oara cand iti spun asta aici.

Te iubesc. 

Si totusi , inca astept sa vina  ‘prima oara ‘ . Dar va veni  …intr-o zi. Rabdare,rabdare ..

Dac-as fi alergator , ai fi linia mea de sosire.  Daca n-ai fi tu, as alerga in nestire .. ”

Published in: on 31 Martie 2012 at 18:46  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Regres. Fara suflet.


Desi toata lumea vorbeste in orice moment despre iubire, toata lumea sustine ca o cunoaste,o intelege si se simte oricand dispusa sa o „dezbrace” de orice secret, eu intotdeauna am privit acest subiect cu o oarecare .. ingrijorare. Pentru ca mereu mi-aleg cuvintele inainte de a scrie despre iubire si niciodata, dar niciodata, nu am scris despre ceva ce nu cunosc sau prin care n-am trecut, personal.

Nu-mi plac persoanele care afiseaza anumite drame, doar ca sa ‘dea bine’. Foarte putini stiu ce inseamna sa suferi , intr-adevar. Poate nici eu nu stiu ce inseamna suferinta adevarata, desi am trecut prin destul de multe lucruri mai putin … placute, sa le zicem.

Nu inteleg de ce unii aleg sa trateze iubirea ca pe oricare alt subiect cotidian. Li se pare ca e o ‘chestie’ neimportanta in viata lor de ‘adulti ‘. Asa ca prefera sa o trateze superficial, criticand adevaratele sale valente si lasa in urma lor niste conceptii nu tocmai bune. Conceptii  pe care altii, din inconstienta, le iau ad litteram .Pentru ca nu au acces la altceva.  Si uite ca astfel, ajungem la o denaturare completa a sensului de iubire.

Nu am afirmat niciodata ca as fi vreo specialista in domeniu- dimpotriva. Am multe ‘ goluri ‘ , sunt novice. Dar tot ceea ce spun are legatura cu momentele prin care deja am trecut. Si nu doar o data am zis ca scriu pentru ca poate, poate cineva va invata din greselile mele. Pentru ca sunt. Si nu-mi place sa par altceva decat sunt.

Departe de sensul romantic din carti , filme , piese de teatru, in care iubirea inseamna print/printesa, final fericit, iubire, zambet, lacrimi de dor, cred ca iubirea reprezinta in primul rand curaj. Curaj sa poti recunoaste ca iubesti;  curaj, sa ii spui persoanei dragi ce simti si sa-i dai ei tot sufletul tau, fara niciun regret ;  curaj sa ai puterea de a spune ca iubesti, fara sa te intereseze parerile superficiale ale cunoscutilor tai ; curaj sa-ti imparti temerile cu acel cineva ; curaj sa-i arati cuiva asa cum esti , farasa te gandesti la ‘pericol’.  Curaj sa spui in fata lumii : ” iubesc !” . Curaj,curaj, curaj.

In al doilea rand, iubirea inseamna sacrificiu. Si stiu ca unii dintre voi poate o sa ma judece , ca poate-s prea tanara sau cine stie ce alte pareri preconcepute, insa eu imi mentin ideea. Iubirea inseamna sacrificiu, pentru ca trebuie sa gandesti pentru doua persoane. Egoismul tau trebuie sa se transforme in altruism. Tot ceea ce faci,  sau cel putin o mare parte, incepe sa se raporteze la persoana draga. Iar tu trebuie sa-i oferi timp, respect, trebuie sa-ti abandonezi unele obiceiuri, sa-ti organizezi timpul astfel incat sa il/o ai langa tine , sa renunti la unele lucruri care stau intre voi. Sau in alte cazuri, trebuie sa-ti cumperi multe bilete de tren , sa-ti incarci permanent telefonul si sa fi sigur ca iti merge internetul. 🙂

Dar toate aceste mici/mari sacrificii, trebuie sa intervina in momentul in care esti suficient de sigur de ceea ce simtiti amandoi. Nu vorbesc despre micile indragosteli din adolescenta. Acolo sunt alti factori, o cu totul alta poveste. Eu vorbesc despre acea iubire pe care stii ca o vei avea pentru mult timp ( ani, zeci de ani .. ) .

Pentru ca dincolo de saruturi, imbratisari, contact fizic si cadouri, se afla iubirea ‘reala’. Cea care nu traieste prin acele mici lucruri pe care le-am amintit. Ele , intr-adevar, ii infrumuseteaza existenta.  Insa adevarata dragoste are nevoie de suflet, ratiune, incredere , respect , curaj si lupta. Dincolo de ‘fatada stralucitoare’ si roz.

De ce am amintit de ‘lupta’ ? Pentru ca in permanenta vor exista persoane/lucruri/ fapte, care vor sta intre tine si el. Pentru ca cei din jur nu vor privi intotdeauna cu drag legatura voastra. Pentru ca in zilele de azi, foarte rar mai pot fi ‘conectate ‘ doua suflete prin sentimente. Si de aceea, daca aveti o asemenea legatura, trebuie sa luptati pentru voi,in primul rand, pentru ceea ce va doriti si pentru un  ‘final impreuna ‘ .  Daca intr-adevar ‘ v-ati gasit ‘ , incercati sa lasati lumea pe locul doi. Pentru ca va incerca sa va indeparteze, din gelozie si din prostie, din neputinta. Pentru ca cei care nu reusesc sa iubeasca, nu-i lasa nici pe altii.

Sincera sa fiu, ma deranjeaza persoanele care trateaza iubirea ca fiind ceva ce ‘trebuie sa fie ‘ , bazat pe sex, cadouri , un buchet de trandafiri, o iesire in oras. Pe scurt,  o chestie asa, banala, un consens.  „Esti cu mine, sunt cu tine. Vai,ce ne mai iubim ‘de ochii lumii ‘ .”
Oare asta sa fie singurul nivel la care putem ajunge ?

In cazul asta, suntem intr-un regres total.  Trist, dezamagitor , banal.

UNDE NAIBA VA E SUFLETUL ? 

Published in: on 27 Martie 2012 at 18:12  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , ,

Ea vs. Ea


– Cine esti tu ?

– Deja nu ma mai recunosti ?

– Esti nesigura, simpla si n-ai pic de curaj . Nu imi amintesc de tine.

– Ai uitat deja de unde ai pornit ? Suntem una si aceeasi persoana.

– Aceeasi persoana ? De ce as continua sa vorbesc,macar, cu tine ? Nu te cunosc.

– De ce sa vorbim? Pentru ca tu trebuie sa te uiti la ceea ce ai fost.

– Daca ai avea dreptate, de ce as vrea sa ma uit in trecut ?

– Oh, prezentul vad ca-si ‘ face treaba ‘ . Obisnuiai,candva, sa traiesti doar in trecut. Te legai de orice amintire si refuzai sa ridici ochii spre ceea ce ai putea fi.

– Nu inteleg ce relevanta ar avea acum cuvintele tale.

– Acum refuzi sa ‘te vezi ‘ ? Ti-e frica de cum ai fost candva ?

– Nu mi-e frica. Dar exista capitole din viata care trebuiesc incheiate. Uitate.

– Doar pentru ca le ignori, nu inseamna ca n-au existat. Si mereu vor exista. Pentru ca fac parte din tine.

– Dar vreau sa uit. Cine esti tu sa-mi spui mie ce-ar trebui sa fac in continuare cu viata mea ?

– Naivo. Sunt parte din tine. O parte de care inca ti-e frica,dupa cum observ. Si mereu iti va fi . Pentru ca esti constienta ca oricand poti fi ca mine, din nou.

– Nu vreau. Iar ceea ce am fost, apartine trecutului.

– Nu uita ca face parte dintr-un trecut in care ai existat. Si poate, inca,  mai existi.

-Tu nu stii cum sunt acum.

– Poate ca nu stiu. Insa observ ca inca ti-e frica.

– Dorinta de a uita nu inseamna frica.  Ci curajul de a fi altfel.

– Nu e frica ? Atunci te afli intr-o permanenta negare ?

– Nu neg. Am fost, am trait asa. Dar mi-am dorit sa ma schimb. Si sunt altfel.

– Esti altfel doar in masura in care eu pot sta intr-un colt.

– Nu esti singura care poate sa decida.

– Chiar crezi ca ai puterea de a uita,  de a trece peste tot ce ai fost candva ?

– Da, chiar cred. Si daca esti parte din mine, inseamna ca-mi cunosti sufletul si ratiunea. Si stii de ce sunt in stare.

– Nu te ascunde in spatele sufletului.

– N-am facut niciodata asta. Dar stii ca sunt puternica atunci cand vine vorba de El.

– Nu-l amesteca nici pe el.

– Nu. Tu nu te mai amesteca. El e parte din mine acum. Si alaturi de El, pot uita de tine. Ai fost parte din mine.Insa lupt sa te las in urma.

– N-ai sa ma poti lasa niciodata in urma.

– Poate ca nu pot, insa El iti poate lua locul.

– Crezi?

– Da,cred. Pentru ca acum, iubesc.  Deci cine esti tu ?

Published in: on 26 Martie 2012 at 13:53  Comments (2)  
Tags: , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: