Despre oamenii frumoși. Îndrăgostiți. Fericiți.


Îmi plac oamenii fericiți. 

Mi-ar plăcea, uneori, să am o putere specială pentru a le putea fura câte un zâmbet și apoi pe toate le-as pune în mai multe borcane, pe o etajeră la mine în cameră. Și zi după zi, aș studia un alt zâmbet, până când le-aș învăța pe toate. 

Îmi plac pentru că emană optimism prin toți porii. Când te uiți în ochii lor, găsești reflecția persoanei iubite. Când te uiți în ochii lor vezi speranță, dragoste și naivitate.. Întâlnești vise, uneori nesiguranță și multă, multă, fericire. E ca și cum te-ai uita într-un suflet de copil. Pentru că așa tind să se comporte, ca un copil: sincer, pur și fără vreo urmă de superficialitate. 

Tu ai stat vreodată lângă o persoană fericită? I-ai furat vreun zâmbet și l-ai ascuns în buzunar, după care te-ai uitat la el, pe furiș? Nu-i așa că l-ai încercat și tu? 

Niciodată nu vei înțelege îndeajuns privirea unui băiat care își vede iubita îmbrăcată în tricoul lui.. Vei tânji după un zâmbet ca al ei, după ce și-a primit floarea preferată. Te vei uita lung după acei doi oameni nebuni și frumoși care aleargă prin ploaie. Și mereu te vei întreba care este secretul unui zâmbet în doi. 

Te vei uita cu drag când îi vei vedea plimbându-se  prin parc: ghiduși, stângaci, poate prea zgomotoși, aruncându-și pupici sau ținându-se în liniște de mână. Pentru că sunt frumoși, pentru că au reușit să privească dincolo de imperfecțiuni, pentru că și-au construit un univers real și mai ales, pentru că au ales să construiască un zâmbet, împreună. 

Oamenii fericiți și mai ales cei care își arată dragostea sunt oamenii pe care vrei să îi ai alături, pentru că ei îți oferă speranță și încrederere și mai presus de toate, curajul să fii cu cine îți dorești, să lupți pentru ceea ce te face fericit și mai ales, curajul de a lupta pentru propriul zâmbet. 

Așa că nu condamna fericirea, ia parte la ea. Nu te uita urât la oamenii cu zâmbet, învață de la ei să zâmbești. Și mai ales, nu alunga persoanele fericite din viața ta- ține-le aproape. 

Iar eu? Îmi place să cred că mi-am găsit oamenii fericiți. Pentru că în preajma lor, nu e nevoie să le fur câte un zâmbet.. Au ei grijă să mi-l facă de fiecare dată cadou 🙂 

Pentru toți acei oameni frumoși care iubesc, râd și se bucură de viață: mulțumesc! Imagine

Published in: on 19 Septembrie 2013 at 21:42  Comments (3)  
Tags: , , , ,

Dimineata de cafea.. in doi.


Nu credeam ca voi ajunge sa-mi impart vreodata linistea cu o persoana intr-un mod atat de armonios si ..placut. Eram obisnuita sa ma trezesc singura, sa-mi cunosc ‘limitele spatiale’ si sa am locul meu, doar al meu. Imi placea sa ma simt independenta, stiind ca de dimineata voi face doar lucrurile care imi plac, printre care cafeaua mult iubita, la care n-as renunta nicidecum.

Si totusi, in dimineata asta ceva s-a schimbat. Ceva s-a schimbat in bine, pentru ca ma simt.. altfel. Sunt tot in acelasi loc, dar langa o persoana. O persoana care ma trezeste cu un zambet si care ma lasa sa ma ‘cuibaresc’ intr-un loc atat de drag mie! Nu ma simt ca si cum cineva mi-ar fi ‘invadat’ teritoriul, pentru ca am acea senzatie ca abia acum e asa cum ar trebui sa fie. Si dimineata nu ma grabesc sa ma ridic din pat, sa ‘fug’ spre o cafea. Nu. Cafeaua deja ma asteapta pe noptiera pe care se odihneste ultima carte pe care am citit-o. Si langa cafea, o mana care imi da usor o suvita ‘rebela’ de pe fata si imi spune: Buna dimineata iubita mea! 🙂

Abia atunci realizez cat de singura am fost in toate acele dimineti in care ma trezeam singura si ma ‘ascundeam’ in spatele unui paravan al ‘placerii pentru independenta’. Cat de mult mi-as fi dorit si atunci ca atunci cand ma trezesc, locul de langa mine sa nu fie gol, ci sa stiu ca apartine cuiva.. !  Preferam sa ignor nevoia de a avea pe cineva cu care sa-mi impart linistea, dimineata si cafeaua,  care in doi are o cu totul alta aroma ..

Si am acceptat sa beau cafeaua facut de tine, desi era cam slaba pentru gustul meu si putin prea dulce. Si totusi, stii? A fost cea mai buna cafea pe care am baut-o vreodata: o cafea perfect de imperfecta. De ce? Pentru ca era cafeaua pregatita de singura persoana cu care am fost si sunt dispusa sa-mi impart linistea si intimitatea. Era cafeaua pregatita cu drag, pentru o dimineata simpla. O dimineata simpla in doi.

Iubesc sentimentul ca de dimineata, cineva ma va trezi pur si simplu privindu-ma. Pentru ca privirea aceea ma face sa ma simt in siguranta, ma face sa ma simt iubita, intr-un moment al zilei in care sunt morocanoasa, ciufulita, fara vreo urma de ‘femeie fatala’. Si totusi, primele cuvinte ma fac sa ma simt cea mai frumoasa si iubita femeie din lume. Pentru ca apartin celui pe care l-am lasat sa-mi ‘invadeze’ micul meu teritoriu si alaturi de care cafeaua de dimineata devine momentul cel mai important al zilei.. De ce?

Pentru ca inca de la primele ore ale diminetii realizez cat sunt de fericita .. si norocoasa sa te am. Si in fata acestor sentimente, orice altceva piere. Pentru ca la un moment dat, totul se reduce la a iubi si a fi iubit.  Inca de dimineata..

Multumesc pentru cafeaua dulce, zambetul strengar si privirea calda.. si mai ales pentru ca m-ai lasat sa inteleg singura cat de frumoasa poate fi o liniste in doi..!

Published in: on 10 Noiembrie 2012 at 12:29  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

schimbare, schimbare..


Realizezi ca nu mai esti doar tu,in momentul care gandurile nu te mai asculta. Ajungi la concluzia ca tot ceea ce te inconjoara devine mai plin de “perfectiune” , atunci cand inima iti bate de 4-5 ori mai repede. Zambesti fara motiv , cam toata ziua si stii ca seara se va incheia in acelasi mod.

Te pierzi in viitor si prezent, pendulezi permanent intr-o stare de confuzie placuta. O stare noua, care te readuce la viata. Te transforma,  punand in lumina cele mai frumoase laturi ale tale.

Si nu-ti reproseaza nimeni,nimic. Te pot condamna doar pentru zambete excesive, sclipire micuta in ochi si o buna dispozitie molipsitoare. Te simti intreg. Te simti bine, cum, poate,n-ai mai fost de multa vreme.

Iti pui uneori intrebari naive, ai tendinta de a planui viitorul, sau uneori actionezi spontan, fara  sa te gandesti la consecinte. Il/O cauti in toate persoanele din jur si radiezi de fericire doar daca cineva ii rosteste numele. Iti place sa ai acel secret al tau, il protejezi ca pe o comoara, de frica sa nu-si piarda din stralucire.  Devii altruist/a.

Incepi sa gandesti impartind totul la doi. Adopti un comportament docil si parca din acest moment pui lumea pe stand-by. Si dai play singurului lucru care conteaza pentru tine. Ignori tot ce te inconjoara, incepi sa realizezi cat de pustiu ai fost pana in acest moment si  iti promiti ca de data aceasta, ai sa ai mai multa grija.

Ti-e bine. Se oglindeste in ochii tai,in tot ceea ce faci. Zambesti pentru ca asa simti si ii faci pe ceilalti fericiti prin simpla ta prezenta. Pentru ca radiezi de multumire si fericire. Pentru ca esti fericit/a ! Si nu te simti egoist/a afirmand asta !

Iar atunci cand tot ceea ce am spus mai sus se adevereste , nu-ti ramane decat sa admiti un singur lucru:

TE-AI INDRAGOSTIT . :)  

 

Published in: on 23 Aprilie 2012 at 18:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Si mi-e dor ..


Stii de ce mi-e cel mai dor? Sa-ti aud din nou vocea de dimineata. De ce? Pentru ca acum e abia dupa-amiaza. Si va trebui sa astept inca o noapte intreaga doar ca sa aud cele cateva cuvinte care ma trezesc zambind.

Imi mai este dor sa iti spun ce simt pentru tine. Intotdeauna vorbesc, parca, prea mult.. si totusi nu spun niciodata cat ar trebui. Pentru ca atunci cand vine vorba de tine, cuvintele par ‘descoperite’ de sens. Si se fac mici, mici de tot. Si nu pot sa reflecte tot ce simt eu pentru tine.

Imi lipseste deseori zambetul tau. Si desi il am in minte si-n suflet, inca vreau sa-l vad zilnic. In orice moment. Pentru ca este zambetul care imi spune ca va fi bine, indiferent de orice. Si atunci cand il vad, am certitudinea  ca nu sunt singura.

Imi e dor sa-mi spui ca-s posesiva. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar venind din partea ta, orice suna bine. Si poate ca uneori sunt. Nu vreau sa-mi impart sufletul cu nimeni, clar sa fie! 🙂

Mi-e dor sa ma ‘bati’ la cap cu grijile tale. Indiferent ca e vorba de somn, mancare sau.. vreo mica durere. Pentru ca tu faci ca orice lucru banal sa se transforme in ceva important. Si iubesc felul tau de-a avea grija de mine. Cu tine pot sa fiu copil si in acelasi timp stiu ca pot fi sprijinul de care ai nevoie. Si tu ma accepti.

Mi-e dor sa imi impart linistea cu tine. Si ador momentele in care pot simti atatea, fara sa spui nimic.

 

Mi-e dor  de atat de multe lucruri! Dar cel mai mult, mi-e dor sa iti spun in toate secundele ce tocmai au trecut ca te iubesc.

Si dintr-o data stiu, cu cea mai mare certitudine si claritate,  ca a fi cu tine merita tot sacrificiul din lume.

Sunt atat de indragostita …

 

Published in: on 20 Aprilie 2012 at 16:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Dimineti cu zambet.


As vrea sa-mi strig fericirea, daca as sti ca asa te pot tine langa mine pentru totdeauna. As plange in pumni de fericire, daca te-as avea in fata, stiind ca imi pot strange in brate propriul vis. Te-as tine in suflet si te-as purta prin cele mai nebanuite locuri, ca sa ma cunosti in cele mai insolite ipostaze. As pleca pe un drum necunoscut, doar cu tine in gand, daca as sti ca la sfarsit voi gasi acea parte din mine care-mi lipseste.

As colinda tari si as trece mari inotand, doar cu speranta de a te vedea pentru o clipa. Iar mai apoi, mi-as ingropa amintirea in suflet. Si as reveni la ea ori de cate ori ai fi departe de mine .

Cat timp va mai trece pana te voi vedea? Putin  . Pentru ca am sa-l masor in batai de inima, cuvinte dragi si chipul care mi-a ramas intiparit in minte si-n suflet. Orice asteptare e provizorie. Si in mod clar,nu  asteptarea  ne va defini pe noi, ci fericirea imatura, planurile de viitor, respectul, increderea si .. sufletul. :)

Si am sa renunt la toate acele lucruri care imi stau in cale. Caci drumul spre tine e pavat cu fericire si implinire. Iar ceea ce faci ma transforma , zi de zi, intr-o persoana mai buna, mai intelegatoare .  Iar cu tine as lua-o de la inceput. Din nou si din nou m-as intoarce la primele cuvinte. Si tot alaturi de tine vreau sa-mi gasesc finalul.Dar nu acela de basm, ci finalul nostru. Care va fi caracterizat de tot ce-i mai bun si mai drag pe lume. Pentru ca meriti.Pentru ca merit.Pentru ca meritam. Si da, vreau ca tu sa faci parte din finalul meu.

Caci calatoria alaturi de tine ar duce la o destinatie finala plina de recunostinta si implinire. Si atunci as sti ca am trait o viata frumoasa, o viata impartita la doi, in care am invatat ca fericita e persoana care, atunci cand se intoarce acasa , deschide usa zicand  ” Buna seara! ” si primeste un raspuns drag.

Iar diminetile m-ar surprinde zambind alaturi de tine. Caci as transforma zambetul intr-o rutina zilnica, de care nu ne-am desparti niciunul dintre noi. Ni l-am grava pe chipuri si l-am purta pretutindeni. Pentru ca lumea sa stie ca tot ce-i mai frumos, exista. Iar noi vom purta cu mandrie semnele unei impliniri unice.

Si impreuna am colinda tari , orase si locuri pustii, am invata sa ne traim sentimentele in toate limbile lumii , pentru ca mai apoi sa ne identificam cu cea pe care o vorbim amandoi. O limba a fericirii si a increderii.

In curand.

Published in: on 25 Martie 2012 at 19:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Frica de fericire.


Nu iti este intotdeauna usor. Pentru ca pana acum, ai fugit de toate acele lucruri care te-ar fi facut fericit. Dar acum, te-a ajuns . Multumirea. Si sentimentul de bine. Asa ca incepe sa-ti fie din nou frica si incepi sa te intrebi : ” Pentru cat timp va mai fi asa? ” sau ” Cat va mai trece pana cand am sa revin la acea stare de letargie? .

Incepi sa te simti usor confuz si totusi incerci sa-ti inlaturi gandurile.E-n zadar,stiu, caci nimic nu este sigur. Absolut nimic. Nici macar sentimentele nu ne dau un termen de garantie , sau vreo promisiune de durata. Ele pur si simplu vin si pur si simplu pleaca. Fara preaviz , amenintari sau bilete de “ramas bun” .

Dar, oare, cum sa rezisti fricii de a nu pierde tot ce ai ? Tot ce ai primit, fara sa ceri neaparat ceva. Uneori te simti nesigur, alteori te sperie gandul ca ai putea fi fericit alaturi de cineva , intr-un mod atat de simplu si totusi controversat. Cred ca timpul e cel care decide,pana la urma, cat iti va da si cand iti va lua tot ce ai primit. El e principalul element al ecuatiei si nu intotdeauna primim raspunsul pe care ni-l dorim.

Uneori mi-e frica de fericire. Pentru ca e scurta si lasa urme adanci. Pentru ca rupe parti din mine si le arunca in toate colturile lumii. Pentru ca ma prinde in capcana ei iluzorie si nu mai pot scapa decat rupandu-ma de tot ce are legatura cu ea. Pentru ca ma transforma intr-o noua persoana,in fiecare zi. Si imi mai e frica, deoarece obisnuieste sa plece cu tot ce am eu mai drag. Dar n-o condamn, ci murmur cuvinte slabe de multumire. Caci a fost.

Si totusi, iubesc fericirea. Pentru ca ma transforma in ceva ce nici n-as fi sperat. Iar urmele ei se vad pe mine. In tot ceea ce fac. Pentru ca invat sa fac parte dintr-un intreg. Un intreg care se rezuma la doi. Si stiu ca am sa invat sa iubesc si amintirile, cuvintele si faptele. Tot ce va fi transformat,candva,in “a fost” .

Mi-e frica de fericire, insa acel cineva ma invata sa o accept . Si pentru moment, asta e tot ce am nevoie.

Published in: on 25 Martie 2012 at 19:54  Lasă un comentariu  
Tags: , ,
%d blogeri au apreciat asta: