Despre oamenii frumoși. Îndrăgostiți. Fericiți.


Îmi plac oamenii fericiți. 

Mi-ar plăcea, uneori, să am o putere specială pentru a le putea fura câte un zâmbet și apoi pe toate le-as pune în mai multe borcane, pe o etajeră la mine în cameră. Și zi după zi, aș studia un alt zâmbet, până când le-aș învăța pe toate. 

Îmi plac pentru că emană optimism prin toți porii. Când te uiți în ochii lor, găsești reflecția persoanei iubite. Când te uiți în ochii lor vezi speranță, dragoste și naivitate.. Întâlnești vise, uneori nesiguranță și multă, multă, fericire. E ca și cum te-ai uita într-un suflet de copil. Pentru că așa tind să se comporte, ca un copil: sincer, pur și fără vreo urmă de superficialitate. 

Tu ai stat vreodată lângă o persoană fericită? I-ai furat vreun zâmbet și l-ai ascuns în buzunar, după care te-ai uitat la el, pe furiș? Nu-i așa că l-ai încercat și tu? 

Niciodată nu vei înțelege îndeajuns privirea unui băiat care își vede iubita îmbrăcată în tricoul lui.. Vei tânji după un zâmbet ca al ei, după ce și-a primit floarea preferată. Te vei uita lung după acei doi oameni nebuni și frumoși care aleargă prin ploaie. Și mereu te vei întreba care este secretul unui zâmbet în doi. 

Te vei uita cu drag când îi vei vedea plimbându-se  prin parc: ghiduși, stângaci, poate prea zgomotoși, aruncându-și pupici sau ținându-se în liniște de mână. Pentru că sunt frumoși, pentru că au reușit să privească dincolo de imperfecțiuni, pentru că și-au construit un univers real și mai ales, pentru că au ales să construiască un zâmbet, împreună. 

Oamenii fericiți și mai ales cei care își arată dragostea sunt oamenii pe care vrei să îi ai alături, pentru că ei îți oferă speranță și încrederere și mai presus de toate, curajul să fii cu cine îți dorești, să lupți pentru ceea ce te face fericit și mai ales, curajul de a lupta pentru propriul zâmbet. 

Așa că nu condamna fericirea, ia parte la ea. Nu te uita urât la oamenii cu zâmbet, învață de la ei să zâmbești. Și mai ales, nu alunga persoanele fericite din viața ta- ține-le aproape. 

Iar eu? Îmi place să cred că mi-am găsit oamenii fericiți. Pentru că în preajma lor, nu e nevoie să le fur câte un zâmbet.. Au ei grijă să mi-l facă de fiecare dată cadou 🙂 

Pentru toți acei oameni frumoși care iubesc, râd și se bucură de viață: mulțumesc! Imagine

Published in: on 19 Septembrie 2013 at 21:42  Comments (3)  
Tags: , , , ,

9 (ANI?)


Au trecut 9 luni. 9 luni de cand am devenit o alta persoana, 9 luni de cand m-am indragostit de cel care avea sa-mi schimbe viata pentru totdeauna. 🙂

S-au intamplat atat de multe de atunci..si parca..mult prea putine. Pentru ca vreau mai mult. Vreau totul, cu tine. E ceva gresit?

Vreau sa faci parte din viata mea si vreau sa reduc totul la doi. Si nu mi-e frica de consecinte. Pentru ca stiu ca indiferent ce se va intampla, tu vei fi in dreapta mea. Ma vei lua de mana si voi sti ca nu sunt singura, voi sti ca cineva exista pentru mine. Doar pentru mine.

E greu sa spun prin niste cuvinte tot ce simt, e cliseic si poate pueril.

Stiu doar ca sunt fericita. Fericita pentru ca te am, fericita pentru ca te-am intalnit, fericita pentru ca ti-am daruit tie sufletul meu; fericita pentru ca existi si ai ales sa faci parte din viata mea. Si stii pentru ce mai sunt fericita? Pentru ca ma iubesti si ma faci sa ma simt frumoasa.. zi dupa zi.

In continuare ..n-as vrea decat sa-ti multumesc, pentru ca ai fost mereu acolo, chiar si cand nu meritam ..aproape deloc. Si iti multumesc pentru ca mi-ai iertat naivitatea si nu m-ai lasat sa cad. Mereu mi-ai spus sa lupt, pentru ca esti chiar langa mine. Si ai fost ..

Sper ca aceste 9 luni sa se transforme  in ani. Multi multi ani. Alaturi de tine. Pentru ca impreuna sa putem face toate acele lucruri pe care ni le-am dorit si sper sa ajungem pana la simbolul acela albastru.. 🙂 Pentru ca meritam..

Stiu ca legatura noastra e puternica, indiferent de oameni, situatii sau evenimente neprevazute. Pentru ca te iubesc. Pentru ca ma iubesti. Si pentru ca impreuna am invins pana si negrul …

La multi ani impreuna, dragul meu!

Cu drag, pentru sufletul meu. ( Sarcastic, asa cum e el :-” :*)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Published in: on 16 Noiembrie 2012 at 0:51  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Multumesc pentru amintiri.


Multumesc pentru ca ai fost acolo, ori de cate ori imi intorceam privirea. Pentru ca ai stat langa mine desi rational era sa pleci si sa fii langa o persoana care sa merite intr-adevar tot ceea ce faci pentru ea.

Multumesc pentru ca de atatea ori m-ai lasat sa gresesc iar mai apoi m-ai lasat sa ma mut in bratele tale, cand loviturile erau mult prea grele. Cu tine, totul parea lipsit de vreo importanta, pentru ca tu erai totul.

Multumesc pentru ca nu m-ai lasat sa trec singura prin incercari. Mereu m-ai invatat sa iau singura decizia, pentru ca ea se afla in ceea ce simteam si imi doream.

Multumesc pentru ca ai iesit cu mine in ploaie. Pentru ca m-ai lasat sa fac toate nazbatiile, m-ai acceptat si m-ai lasat sa cresc in continuare.. ca un copil. Pentru ca n-as putea fi nicicand ‘femme fatale ‘ .

Multumesc pentru ca n-ai renuntat sa crezi in mine si pentru ca mi-ai dat puterea de care aveam nevoie sa continui. Tie iti datorez curajul de a incerca, de a alege si de a spune tot ce simt..

Multumesc pentru ca mi-ai acordat propriul spatiu si mi-ai privit calm capriciile; pentru ca ai ales sa imi iubesti defectele   si mi-ai apreciat simplitatea si faptul ca uneori eram atat de naiva..

Multumesc pentru toate secundele de iubire. Si pentru ca m-ai tinut de mana cand nimeni nu era de partea noastra.

Multumesc pentru ca nu mi-ai criticat nicicand alegerile .. si ai ras de comportamentul meu copilaros. Multumesc pentru ca m-ai lasat sa cresc inconjurata de siguranta de a fi iubita.

Multumesc pentru ca ai ales sa fii cel mai bun prieten al meu.

Multumesc pentru ca mi-ai oferit soare cand in suflet nu aveam decat vant si ceata. Pentru ca mi-ai intrat in suflet si n-ai mai vrut sa iesi; pentru incapatanarea de a ramane langa mine, chiar si atunci cand nu meritam.

Multumesc pentru ca desi nu ti-am aratat tot timpul, m-ai iubit cu o forta ce cu greu poate fi candva descrisa; pentru ca m-ai aparat de restul lumii si m-ai acoperit cu invaluirea bratelor tale.

Multumesc pentru ca m-ai tinut strans la pieptul tau si mi-ai repetat de atatea ori ‘o sa fie bine’, desi stiam amandoi ca niciodata nu va mai fi la fel.

Multumesc pentru ca ai ales sa faci parte din mine, din viata si din povestea mea. Poveste care s-a transformat in real.

Multumesc pentru tot ceea ce candva se va transforma in amintiri…

Published in: on 5 Septembrie 2012 at 16:52  Comments (2)  
Tags: , , , , , , ,

Un ultim gand.


Stiu ca in viata, tot ce  e frumos si definit prin fericire, are un termen de valabilitate. Nimic , dar absolut nimic nu e pentru totdeauna. Pentru ca suntem oameni, pentru ca gresim, iertam si nu putem uite. Pentru ca ni se da de cele mai multe ori prea putin si noi nu stim sa pretuim nici cat avem.

Mi-e frica de fericire si de dezamagire. Intotdeauna mi-a fost, dar am stiut ca toate se intampla cu un scop. Sunt fericita o perioada, insa renunt la timp, pentru a ma feri de final. Pentru ca mi-e frica. Mi-e frica. N-am stiut niciodata sa duc ceva pana la capat, sau sa lupt pentru ceea ce simt, pentru ca am stiut ca indiferent ce aleg eu , cineva va decide altfel, iar eu voi ramane cu o inima usor “sifonata ” .

Revin astazi cu un ultim fior de dor si regret. Caci azi, trebuie sa renunt la fericire.  Nu pentru ca vreau, ci pentru ca stiu ca asta e calea pe care trebuie sa merg.  Sunt decizii care nu depind de noi,oricat ne-am impotrivi.  Uneori, visez , insa ma opresc la timp. Visul nu face decat sa amane putin adevarul “real”  . Dar doar pentru ca il aman, nu inseamna ca el nu ma asteapta acolo,in acelasi loc. Adevarul ma aduce cu picioarele pe pamant. Imi arata zi de zi ca nu eu hotarasc , ci eu sunt nevoita sa ma supun intr-un mod simplu dar dureros.

Azi, renunt la tine. Pentru ca am indraznit sa visez dincolo de granitele imaginarului ( si ale realului ) si pentru ca stiu ca lucrurile cu adevarat deosebite sunt cele care nu se implinesc nicicand. Nu ma pot lupta nici cu destinul, nici cu ceea ce ma inconjoara. Eu sunt cea care sunt, nu cea care ar trebui sa fiu , sau cea care mi-as dori. Azi, trebuie sa te las in urma, pentru ca trebuie sa-mi urmez propriul drum. De azi, raman o entitate, o amintire a ceea ce  ” ar fi putut sa fie ” .

Sa nu ma judeci, sa nu crezi ca mi-am dorit asta, insa stim amandoi ca luptam cu ceva invizibil. Poate peste un timp, drumurile ni se vor uni, iar atunci vom pasi impreuna siguri si lipsiti de inhibitii. Poate ca atunci va fi “timpul nostru” . Un timp in care eu si tu se contopesc intr-un ” noi ” armonios. Stiu ca tu mi-ai fi format intregul si mai stiu ca trebuie sa renunt pentru ca tu, la randul tau, sa-ti refaci propriul intreg. Pentru ca meriti si-mi doresc sa te stiu fericit, zambaret si bine dispus. Pentru ca tu trebuie sa ai parte de tot ce-i mai bun. Pentru ca un suflet ca al tau are nevoie de propriul suflet .  Eu nu pot fi decat o iluzie , o slabiciune , sau o promisiune tardiva.

Sa nu crezi ca mi-a fost usor. M-am certat cu gandurile si cu inima de atatea ori ! Mi-am reprosat ca fac asta, insa in acelasi timp am stiut ca fac ceea ce trebuie, pentru ca tu mi-ai spus ca iti place felul meu de-a fi. Deci ma accepti si-mi respecti alegerea.

Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt implinita, pentru ca m-ai sprijinit si m-ai certat atunci cand stiai ca nu mananc fructe. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt speciala si mi-ai dat incredere in mine, sa merg mai departe cu tot ceea ce fac, desi eram tot timpul obosita si zapacita.  Nu pot sa nu-ti multumesc pentru ca ma faceai sa rad ori de cate ori incercam sa par suparata pe tine. Ce-i drept,niciodata nu mi-a mers. Iti mai multumesc pentru ca ai stiut cand sa ma suni, de fiecare data si pentru ca m-ai lasat sa te cunosc asa cum esti tu , adevaratul M.  Iti multumesc pentru ca esti .

Lasa, te rog , destinul sa decide. Poate e timpul sa urmam cai diferite. Iar daca va fi, vreodata, ne vom intalni. Eu am sa fiu aceeasi , poate doar putin mai matura, insa cu acelasi suflet. Si tu ai locul tau special.

Si eu am sa ma ascund, printre ganduri si pagini de demult .

Sa-ti amintesti mereu, sa nu ma uiti. Iar de ma vei uita,   sa nu te astepti sa fac acelasi lucru.

” Sa-mi canti povestea , sa mi-o amintesc oricand. Du-ma aiurea si spune-mi ca nu-ti cer prea mult .. “ 

Un ultim gand si-un fior de dor. De azi,pentru totdeauna.

Adio.

Published in: on 25 Martie 2012 at 19:50  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

Tu poti multumi ?


Nu stiu daca exista vreodata o limita, cand dorim sa ne exprimam recunostinta sau nemultumirea. Uneori, uitam sa multumim, alteori , ne simtim neputinciosi, ca nu putem face mai mult.  Oare acel simplu ” multumesc ” e capabil sa reflecte tot ceea ce vrem noi sa transmitem ? Sau, mai bine zis, ne putem limita doar la un simplu cuvant pentru a ne oferi intregul “set” de sentimente ?

Totusi, poti multumi pentru un zambet ? Sau pentru o privire gingasa si un salut , putem oare sa aruncam un cuvant” multumesc ” ? Ce facem cand ne dorim sa conturam tot ceea ce simtim ? Cand stim ca de fapt persoana aceea merita cu mult mai mult ? Si ce am putea sa-i oferim , cand el/ea ne-a umplut inima de fericire , ochii de speranta si buzele de fiori ?

Cum as putea sa spun doar un simplu “multumesc ” persoanei care mi-a schimbat modul de a privi viata, care a facut din fiecare zi o noua provocare la care imi ofera permanent solutii si care … orice ar fi , nu ma lasa singura?  Cum sa-i arunc un singur cuvant, cand ar merita o recunostinta vesnica si intreg sufletul meu “bandajat” si in recuperare ?

Gresim zilnic , pentru ca nu multumim. Nu oferim apreciere, ne ferim sa facem gesturi mici, dar cu o valoare deosebita. Suntem prea orgoliosi ca sa ne mai amintim de cei care au facut parte din viata noastra si ne-au lasat un zambet,  o amintire sau o incurajare. Permanent ne plangem ca suntem singuri si ca lumea e rea. Dar noi, prin ignoranta noastra, o facem mai buna? Prin simplul fapt ca nu spunem ” multumesc ” la timp, oare nu starnim o oarecare suferinta celui care ne-a ajutat ? Nu-i acesta un semn ca nu-l pretuim ? Ne macina orgoliul asta prostesc si dorinta de a iesi permanent in fata, puternici , “stralucitori” . De fapt, de cele mai multe ori suntem slabi, lipsiti de suflet si saraci in interior. Pentru ca alegem ‘calea usoara’ , care pana la urma se ‘razbuna” si ne aduce fata in fata cu situatii grele.

Nici eu ,poate, n-am reusit sa multumesc la timp, acelor persoane care mi-au “strabatut ” viata. Multumesc celor care m-au ranit si m-au dezamagit, caci am invatat ca increderea nu se daruieste/cere , ci se castiga ; multumesc celor care mi-au intors spatele, deoarece atunci am realizat cat de importanta e familia  ; multumesc celor care m-au etichetat, pentru ca ambitia de a demonstra ca sunt altfel, m-a ajutat sa-mi indeplinesc idealuri ; multumesc celor care mi-au dat ocazia sa-i iubesc ( in nestire , putin sau ..inconstient )  , suferinta m-a intarit si m-a construit asa cum sunt astazi ; multumesc celor care m-au iubit si iertare-mi cer pentru incapacitatea mea de a iubi. Caci eu iubesc putin , foarte putin si intens.

Multumesc tuturor celor care,la un moment dat m-au invatat ceva, mi-au daruit fiori, m-au criticat sau m-au ambitionat.

Si-ti multumesc tie,strainule, pentru ca existi si ma faci sa realizez ca, totusi, pot sa nu spun nimic si totusi sa multumesc prin suflet.

Published in: on 25 Martie 2012 at 1:47  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

Unei persoane speciale


Romane,filme,povesti,toate vorbesc despre sufletul -pereche.Construiesc tipare imaginare,creioneaza trasaturi si ne pun imaginatia la incercare.

Oare exista?Sincer nici nu as vrea sa aflu.Ce rost ar mai avea drumul daca as cunoaste destinatia?

Prefer sa fac abstractie de sensul cuvintelor ” suflet-pereche” si prefer sa ma limitez la “suflet”.Nu sunt adepta idealurilor in iubire,a dragostei perfecte si a povestilor cu feti-frumosi ,zane + happy ending.

Totusi,pe durata vietii oricaruia dintre noi,apar..persoane. Nu idealuri,nu masculi feroce,nu suflete-pereche.Pur si simplu..suflete.Prefer sa fiu naiva si sa spun ca ele sunt alese si trimise.Apar in viata noastra pe neasteptate si devin o farama din ea.Reusesc printr-un simplu salut sa iti schimbe ziua.Pot prin cuvintele lor sa induca o stare de spirit.Astfel de persoane nu se transforma neaparat in iubit/iubita.

Poate ca n-ai ocazia nici macar sa il/o vezi in fata ta,pentru ca e la sute de km departare sau il/o auzi doar la telefon.Nu conteaza.Asemenea persoane sunt..pentru suflet.Ele apar in viata ta cand ai ,poate,fara sa-ti dai seama,cea mai mare nevoie.

Te sprijina,te incurajeaza,sunt langa tine si nu cer nimic.Iti starnesc emotii prin simpla lor prezenta pe messenger sau printr-un bip si oricat de lunga ar fi ziua,stii ca sunt acolo.Mai bine zis,stii ca ea/el este acolo,pentru ca printr-o banala intrebare de genul ” cum ti-a mers azi?” sa stearga urmele unei zile incarcate si nu tocmai bune.

Poate ca intr-o zi nu va mai fi acolo.Poate ca nu vei primi nicio explicatie.Sa nu fii trist/a.Candva el/ea a fost acolo,te-a ajutat iar ceea ce a facut penru tine vei tine minte toata viata!Poate ca si-a sfarsit rolul in viata ta si asemeni unui inger a plecat lasand in urma un zambet strengaresc,o privire misterioasa sau un simplu “a fost odata”.

Stiti ce ?Eu mi-am gasit “sufletul” si nu mi-e frica,stiu ca la un moment dat va disparea,poate pentru ca si-a gasit propriul “suflet”.

Nu voi fi trista,pentru ca ar insemna sa fiu nerecunoscatoare.M-a facut sa ma simt frumoasa,m-a facut sa am incredere in mine,m-a inteles si mi-a aratat unde gresesc. Si cel mai important, m-a facut sa zambesc !

Multi nu vor intelege despre ce vorbesc.Nici nu ar avea cum,fara sa treaca printr-o experienta asemanatoare.Nu totul se rezuma,totusi ,la o relatie ! Acum ..vorbim de suflet.

Unei persoane speciale: multumesc!

Published in: on 23 Martie 2012 at 11:43  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,
%d blogeri au apreciat asta: