Despre oamenii frumoși. Îndrăgostiți. Fericiți.


Îmi plac oamenii fericiți. 

Mi-ar plăcea, uneori, să am o putere specială pentru a le putea fura câte un zâmbet și apoi pe toate le-as pune în mai multe borcane, pe o etajeră la mine în cameră. Și zi după zi, aș studia un alt zâmbet, până când le-aș învăța pe toate. 

Îmi plac pentru că emană optimism prin toți porii. Când te uiți în ochii lor, găsești reflecția persoanei iubite. Când te uiți în ochii lor vezi speranță, dragoste și naivitate.. Întâlnești vise, uneori nesiguranță și multă, multă, fericire. E ca și cum te-ai uita într-un suflet de copil. Pentru că așa tind să se comporte, ca un copil: sincer, pur și fără vreo urmă de superficialitate. 

Tu ai stat vreodată lângă o persoană fericită? I-ai furat vreun zâmbet și l-ai ascuns în buzunar, după care te-ai uitat la el, pe furiș? Nu-i așa că l-ai încercat și tu? 

Niciodată nu vei înțelege îndeajuns privirea unui băiat care își vede iubita îmbrăcată în tricoul lui.. Vei tânji după un zâmbet ca al ei, după ce și-a primit floarea preferată. Te vei uita lung după acei doi oameni nebuni și frumoși care aleargă prin ploaie. Și mereu te vei întreba care este secretul unui zâmbet în doi. 

Te vei uita cu drag când îi vei vedea plimbându-se  prin parc: ghiduși, stângaci, poate prea zgomotoși, aruncându-și pupici sau ținându-se în liniște de mână. Pentru că sunt frumoși, pentru că au reușit să privească dincolo de imperfecțiuni, pentru că și-au construit un univers real și mai ales, pentru că au ales să construiască un zâmbet, împreună. 

Oamenii fericiți și mai ales cei care își arată dragostea sunt oamenii pe care vrei să îi ai alături, pentru că ei îți oferă speranță și încrederere și mai presus de toate, curajul să fii cu cine îți dorești, să lupți pentru ceea ce te face fericit și mai ales, curajul de a lupta pentru propriul zâmbet. 

Așa că nu condamna fericirea, ia parte la ea. Nu te uita urât la oamenii cu zâmbet, învață de la ei să zâmbești. Și mai ales, nu alunga persoanele fericite din viața ta- ține-le aproape. 

Iar eu? Îmi place să cred că mi-am găsit oamenii fericiți. Pentru că în preajma lor, nu e nevoie să le fur câte un zâmbet.. Au ei grijă să mi-l facă de fiecare dată cadou 🙂 

Pentru toți acei oameni frumoși care iubesc, râd și se bucură de viață: mulțumesc! Imagine

Anunțuri
Published in: on 19 Septembrie 2013 at 21:42  Comments (3)  
Tags: , , , ,

Setea oarbă.


Suntem obsedați de lucrurile pe care le vedem în jur. Nu mai suntem conștienți de ceea ce avem, pentru că tânjim mereu după alte și alte lucruri- superficiale și de cele mai multe ori fără sens. Ne-am obișnuit să fugim fără un motiv, doar pentru a avea o scuză în fața celorlați: suntem ocupați.

Ne ascundem sub un munte de lucruri obsesive, doar pentru a ne ascunde adevărul. Un adevăr pe care de obicei îl transformăm în minciună și superficialitate. Pentru că ne e rușine  să recunoaștem ce ne dorim cu adevărat sau, mai ales, suntem mult prea slabi ca să luptăm pentru ceea ce ne împlinește cu adevărat sufletul.

Huge crowd

Ne ignorăm sentimentele și afirmăm că suntem puternici, fără vreo nevoie de a fi iubiți sau ascultați. Așa că aruncăm cu cuvinte, întoarcem spatele oamenilor care ne-au fost mereu alături și oferim totul persoanelor care ar face orice să ne fie bine. Și totuși, continuăm să greșim și să afirmăm că noi avem dreptate și toți cei din jur greșesc. Suntem mărginiți de un orgoliu greu de măsurat, aproape pueril.

Ești nevoit să lupți, să cauți și să nu lași garda jos. Așa că fugi, mereu ești cu gândurile vraiște și alegi să îți ignori sufletul. Pentru că în viziunea ta, sentimentele sunt egale cu slăbiciunea.

Când ai spus ultima oară ce simți?

Când te-ai simțit ultima oară liber să spui ceea ce îți dorești?

Și mai ales, când i-ai spus ultima oară ce simți pentru el/ea?

Încă mai ai timp să schimbi ceva.

Oprește-te din fuga asta oarbă și fă-ți timp pentru suflet. Ia-o de mână și închide-ți telefonul. Împarte-ți liniștea cu persoana ta dragă. Oprește-te. De ce?

Pentru că lucrurile pe care nu le faci la timp, nu le vei mai face vreodată.

Ești pregătit să renunți la tot pentru acea sete oarbă?

Published in: on 11 Iunie 2013 at 13:41  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

Oamenii pleacă.


Suntem  singuri.

De când ne naștem și până în momentul în care suntem nevoiți să aruncăm o ultimă privire în jur, suntem singuri in propria viață. Suntem nevoiți să ne ducem la bun sfârșit un rol poate prea greu sau prea liniștit. Și totuși mereu suntem înconjurați de tot felul de persoane care, într-un fel sau altul, ne marchează existența. Unele lasă urme adânci în sufletul nostru, altele trec neobservate …și mai sunt și acele persoane care devin sufletul nostru. Devin un prezent constant .. pentru că ne e frică să le atribum trecutului sau viitorul. Sunt persoane alături de care vrem să ne trăim prezentul. Din nou și din nou.

Uităm, însă, că oamenii pleacă. Dintr-un motiv sau altul, fie că le-a expirat timpul de a ne fi alături, fie că o fac de bunăvoie sau pentru că e dorința noastră, ei pleacă. Și lasă uneori un gol pe care nici melodiile, nici alte persoane și nici măcar viitorul nu il pot umple. Așa că suntem nevoiți să mergem mai departe, așa cum suntem, indiferent că purtăm cu noi un gol necunoscut de cei din jur, sau pur și simplu purtăm urma unei ființe care a fost cândva parte din noi.

Uneori, persoanele aleg pur și simplu să plece. Nu ne anunță, nu ne cer permisiunea și nici măcar nu se gândesc să lase un bilet în urmă. Zâmbim, strângem din pumn și mergem mai departe. Pentru că pentru păreri de rău, regret și suferință nu ar trebui să ne facem niciodată timp!

Nu pot să îți spun că oamenii nu vor pleca de lângă tine.

Însă te pot sfătui să îi țîî aproape pe cei care au ales să-ți fie alături indiferent situație. Asigură-te că sunt conștienți de sentimentele pe care le ai față de ei. Fii alături de cei care sunt lângă tine. Nu îi alunga pe motive prostești și niciodată să nu le reproșezi că nu sunt suficient de aproape de tine. Pentru că ei, au ales să rămână în acel loc pe care alții l-au părăsit fără să se mai uite măcar în urmă.

Nu fugi după persoane care nu doresc să cunoască traseul spre viața ta. Nu fugi dupa persoane care hoinăresc dintr-o viață în alta. Prețuiește-i pe cei care au făcut din viața ta, viața voastră.

Oamenii pleacă. Dar cei care te iubesc, întotdeauna vor rămâne.

drumuridif drumuridif

 

Published in: on 8 Martie 2013 at 22:14  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , ,

Tu cui îi permiți să te rănească?


Ne-am obișnuit să aruncăm mai mereu vina pentru diversele probleme sau suferințe din viețile noastre, pe persoanele din jur. Obișnuim să ne absolvim de orice vină și avem o plăcere anume să afirmăm că mereu și mereu suntem răniți și dezamăgiți de cei din jur.

Dar oare nu ești tu conștient că tu decizi până la ce nivel te poate răni o persoană?

Afirmi că nu ești iubit/ă. Dar oare cum ai putea să fii iubit/ă de acele persone care mereu îți întorc spatele? Și totuși tu continui să faci tot posibilul pentru a le capta atenția. Nu-i vezi pe cei de lângă tine, care ar face orice pentru a te ști bine, în siguranță. Ignori persoane care te iubesc, doar pentru că sunt prea accesibile. Tu cauți mereu și mereu altceva, dorești să fii cu oameni care abia dacă îți cunosc numele și ești dispus să faci orice pentru a intra în anumite grupuri care uneori te acceptă, doar ca să aibă un număr mai mare de membri. Iar la un moment dat,  se vor plictisi probabil de tine și într-un fel sau altul, te vor răni. Iar tu vei suferi și vei afirma că ești singur/ă și nu ești iubit/ă. Păi cum să mai fii iubit/ă dacă tu alergi dupa persoane superficiale, în timp ce pe oamenii care sunt lângă tine și te-ar iubi necondiționat, îi ignori?

Știi când vei sfârși aproape întotdeauna cu sufletul în firimituri? În momentul în care vei face dintr-o persoană centrul existenței tale și chiar.. vei ajunge să fii dependent/ă de tot ce înseamnă acel cineva. Te vei lega trup și suflet de o persoană, vei ajunge să-ți ignori propriul EU, vei renunța la lucrurile care îți plac și te vei transforma într-o proiecție banală a celuilalt. Vei deveni un fel de cățeluș de companie. Asta îți dorești? Iubirea nu înseamnă renunțarea la tot ce te definește. Înseamnă să accepți persoana iubită cu tot ceea ce are în jur. Înseamnă să-i respecți plăcerile și dorințele, nu să îi impui să renunțe la părți din sufletul ei, doar pentru că ție ți se par puerile sau imposibile. Iar dacă, totuși, vei alege să oferi totul și vei fii, la un moment dat, nevoit să înfrunți o despărțire, să nu te aștepți să îți fie ușor, pentru că tu ai ales asta. Tu ți-ai legat totul de o persoană pentru care, poate, nu ai reprezentat mai mult decât o .. legătură care se înfiripează și pur si simplu la un moment dat dispare. Iar tu vei fi dezorientat/ă și te vei simți chiar trădată de acel cineva care ar fi trebuit să fie totul. Ei bine, nici o persoană nu-ți poate promite că va fi mereu acolo. Pentru că în final, tot singuri suntem. Singuri cu o luptă pe care o ducem zi după zi. într-un mod nu tocmai ușor ..

Ideea este că tu poți alege persoanele care să facă parte din viața ta. Tu le permiți să se apropie sau nu de sufletul tău și tot tu ai puterea să spui STOP când te simți limitat de cei din jur sau când simți că pur și simplu meriți mult mai mult decât îți poate oferi cel sau cei de lângă tine.

Nu alege să joci în permanență același rol. Dacă ceva nu e cum ar trebui să fie, spune. Îndepărteză-te de oamenii care nu îți înțeleg nevoile și dorințele. Nu le permite să îți stabilească ei limitele, pentru că nimeni nu te cunoaște mai bine decât de cunoști tu. O legătură cu o persoană trebuie să fie legată de suflet, de sprijin și de aducerea la realitate; înseamnă respect și învățare continuă și mai ales, libertatea de a alege ceea ce este pentru noi.

Nu lăsa oamenii să te rănească. Sau, dacă totuși o fac, fă-ți curaj să pleci și să lași în urmă regretul, teama sau amintirile. O persoană care te iubește și te respectă, nu-ți va cere nicicând să renunți la lucrurile care te definesc și nici nu-ți va restricționa accesul la acele dorințe pentru care ai face orice.

Și, cel mai important, uită-te în stânga și în dreapta ta, după persoanele care te iubesc și au fost mereu acolo. Permite-le să facă parte din viața ta și nu mai alerga după fantasme. Greșim, iubim, o luăm de la capăt, suferim, râdem, plecăm. Toate se întâmpla, într-o ordine sau alta. Dar tu asigură-te că, la rândul tău, nu ai renunțat la cei care n-ar renunța vreodata la tine și mai ales, la cei care ți-au fost mereu alături.
Pentru că acele persoane sunt cele alături de care viața chiar merită trăită.

Lasă grupul acela de fete frumos tencuite și cu o inteligență ce se poate compara cu un bidon gol de apă plată și fii în gașca aceea de oameni simpli, zăpăciți și fără haine de firmă, care mereu te-au scos din stările tale de depresie și ți-au oferit întotdeauna o cafea pentru un zâmbet, sau pur și simplu au venit și s-au așezat lângă tine, fără să-ți ceară să porti fustă-mini sau să bei un cocktail al cărui nume nici nu poți să-l pronunți, dar sună bine pentru cei din afară.

Nu mai permite oamenilor superficiali să te rănească. Într-un fel sau altul, cu toții vom fi dezamăgiți, răniți. Dar până atunci, fă puțină ordine în viața ta.  Fii sincer cu tine și cunoaște-te. Și cel mai important, respectă-te. În momentul în care vei fi împăcat cu tine însuți, vei știi care e gașca în care trebuie să fii.

Nu permite să fii rănit. Și niciodată, să nu rănești, pentru că mai devreme sau mai târziu, lucrurile pe care le-am oferit, ne vor fi oferite …

bullying1

Published in: on 5 Martie 2013 at 22:10  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

Iubim suferind..? Sau suferim iubind? [ Cererea lui EDUARD ]


[Eduard Stefan Grigoriciuc: „Nu poti iubi cu zambetul pe buze.. Iubesti numai plangand. Astfel uzi floarea dragostei si ea creste..” ]

Putem iubi, oare, fara sa simtim gustul deziluziei, tristetii, suferintei?

A iubit cineva vreodata in mod nesabuit, fara urma de regret, primind inapoi doar iubire?

Pretuim indeajung iubirea fara a cunoaste suferinta?

Sunt intrebari la care uneori gasim  un raspuns, alteori preferam sa ascundem intrebarile intr-un vreun colt uitat, de frica raspunsurilor .. Insa cu totii primim la un moment dat, fie ca vrem sau nu, un raspuns menit sa ne transforme viata .. Pentru ca iubind, nu vom mai fi nicicand aceleasi persoane. Iubind, facem cunostinta cu gelozia, speranta, regretul, sau chiar ..ura.  O persoana care iubeste e o persoana care a vazut ‘dincolo’ .

Si totusi, nu putem iubi zambind? De cele mai multe ori tindem sa tratam sentimentul si chiar persoana de langa noi ca si cum ar fi ceva .. profan, o entitate oarecare, simpla. Oare suferinta apare ca o ‘trezire’ la realitate? De ce abia dupa ce suferim pretuim valoarea unui lucru?

Putem iubi doar prin suferinta? Sau putem iubi curat si fara regret abia dupa ce am observat locul gol de langa noi?

De ce e nevoie sa pierdem pentru a aprecia?

Pentru ca suntem oameni si traim cu o permanenta idee ca ni se cuvine totul: dragostea, recunostinta, respectul. Pe toate le cerem, le revendicam, fara sa fim constienti daca suntem sau nu capabili sa le primim in viata noastra.

Oamenii cu adevarat frumosi sunt cei care au suferit, cei care au cunoscut necunoscutul si care au privit in ochi durerea fara margini. Ei sunt frumosi, pentru ca stiu sa aprecieze ceea ce e ferit de ochii lumii, ei stiu sa ofere neconditionat si apreciaza chiar si cele mai mici clipe de iubire.  Oamenii care au suferit iubind poarta insemnele unui sentiment sfasietor de frumos, pe care l-au lasat in urma. Pentru ca ei au cunoscut suferinta prin iubire. Si poate ca iubesc suferind, insa o fac intr-un mod sublim, departe de superficialitate si mai ales, departe de ochii celor care inca mai trateaza iubirea ca pe un lucru profan..

Published in: on 17 Ianuarie 2013 at 15:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: