De ce fugi?


Alergăm în neștire. Fugim debusolați, zi după zi, în căutarea acelei experiențe care ne-ar face sufletul să zâmbească. Ne simțim neputincioși și permanent simțim o frică ce nu poate fi descrisă în simple cuvinte.

Fugim de oamenii pe care îi iubim, de frică să nu fim răniți. Alegem să fim singuri într-o permanentă întrecere cu ceva invizibil. Ne punem inima în palma unei persoane, având ochii închiși. Pentru că ne e frică. Și totuși, iubim.

Fugim pentru a ne lăsa în urmă gândurile. Ne este frică să nu fim ajunși de trecut. Ne este frică de tot ce a făcut la un moment dat parte din noi. Și totuși nu realizăm că suntem ceea ce am fost și încă un sentiment în plus. Suntem proiecții ale unor sentimente trecute, transformate în regret, mărginite de speranță și maturitate.

Deseori, fugi cu ochii închiși. Ca și cum totul ar putea să dispară printr-o singură clipire. De parcă tot ceea ce ai fost, nu ești și acum. Ca și cum dacă nu vezi, nu poți auzi. Ca și cum singurătatea nu ar mai fi la tine în suflet. Ca și cum ai putea alunga totul prin întuneric.

Fugim de cuvinte. Ne este frică să spunem ce simțim sau să auzim cuvinte care ne pot tatua pe vecie sufletul. De aceea, obișnuiești să alergi cu căștile în urechi, pentru ca tu să poți controla melodiile care au versuri atât de cunoscute.. Naivule! Uiți cât de multe poți asculta prin suflet?

Și de cele mai multe ori, alegi să fugi de tine. De frică? Din orgoliu?  Eviți să îțî arăți adevăratul suflet, eviți să fii tu. Te afli într-o permanentă pendulare între fugă și repaus. Uneori îți vine să strigi, pur și simplu, cine ești și ce vrei. Uneori. Dar totuși taci. Pentru că ți-e frică.

Uneori, vrei să lași pur și simplu oamenii, să-ți intre în suflet.

Dar apoi îți amintești că nu poți face acest lucru. Pentru că fugi.

Și nu permiți nimănui să te ajungă, vreodată…

run

Anunțuri
Published in: on 24 Aprilie 2013 at 20:13  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Colecționar de amintiri


Te poți lupta cu timpul? Poți primi zile în plus? Poți trișa și poți opri anii din a trece? Poți face ceva, orice, pentru ca să revină trecutul? Îl poți schimba?

Nu, nu poți. Oricât ai fi de hotărât și de ambițios, nu poți. De ce ți-e frică de trecut? De ce ai vrea să schimbi ceva ce deja face parte din tine?

Tot ceea ce facem azi, se transformă în amintire. Indiferent că e vorba de o melodie ascultată, un buchet de flori primit la timp, o notă bună sau o călătorie la care visai de mult. Toate se transformă în clipă trecută.Și de cele mai multe ori, facem greșeala de a ne opri în fața unei amintiri, ca și cum timpul nu ar mai trece pe lângă noi. Zi după zi, colecționăm amintiri, pe care le ascundem în suflet. Unele sunt îngropate adânc, într-un colț, pe altele le punem aproape de ușă, pentru a ne fi ușor să ajungem la ele.. iar pe celelalte amintiri le punem în dreptul ferestrei. Pentru că sunt acele amintiri pe care trebuie să le privim când nu ne mai recunoaștem, când simțim nevoia să ne luăm ambiție și motivație.. Sunt acele amintiri pe care nu ai voie să le readuci în prezent. Când simți că ești obosit, când nu mai reușeși să lupti, fă-ți puțin timp pentru tine. Privește acele lucruri din trecut care te-au transformat în persoana care ești azi. Dar niciodată să nu rămâi cu acele amintiri mai mult decât câteva clipe.

Nu trăi într-un prezent-trecut. Dar nu te feri din a colecționa amintiri. Iubește, speră, greșește, fii acolo unde îți dorești! Crezi că dacă nu vei iubi, nu vei cunoaște suferința ? Consideri că dacă vei alege să nu faci nimic, nu vei greși? Toate fac parte din viață, indiferent că e vorba de iubire, greșeală, suferință sau chiar frică. Fii un colecționar. Îți mai amintești primul sărut? Ți-aduci aminte de prima persoană care te-a făcut să crezi? Știi  câte trepte ai urcat și câte mai ai de parcurs? Ți-aduci aminte de prietenii din copilărie? Ai uitat deja de primii fiori de emoție?

Îndrăznește să colecționezi, permite-ți să greșești și când simți că rămâi fără putere, așează-te în fața ferestrei și încearcă să revezi acele amintiri care ți-au făcut cândva sufletul să tremure de emoție. Dar mai apoi, ridică-te și luptă. Nu lupta cu timpul, pentru că întotdeauna el va ieși învingător. În schimb, mergi în același timp cu el. Trăiește fiecare clipă atunci când e rândul ei să existe. Nu amâna momente, nu aștepta ziua de mâine pentru a face ceva.

Fii colecționar. Prețuiește-ți amintirie, nu lupta cu ele, pentru că nu faci decât să te lupți cu fantome.  Iubește. Pentru că va veni un moment în care te vei așeza obosit la fereastră, iar  colecția de amintiri va fi tot ce-ți va mai rămâne …

un-prophete-2009-17386-14425

Tu cui îi permiți să te rănească?


Ne-am obișnuit să aruncăm mai mereu vina pentru diversele probleme sau suferințe din viețile noastre, pe persoanele din jur. Obișnuim să ne absolvim de orice vină și avem o plăcere anume să afirmăm că mereu și mereu suntem răniți și dezamăgiți de cei din jur.

Dar oare nu ești tu conștient că tu decizi până la ce nivel te poate răni o persoană?

Afirmi că nu ești iubit/ă. Dar oare cum ai putea să fii iubit/ă de acele persone care mereu îți întorc spatele? Și totuși tu continui să faci tot posibilul pentru a le capta atenția. Nu-i vezi pe cei de lângă tine, care ar face orice pentru a te ști bine, în siguranță. Ignori persoane care te iubesc, doar pentru că sunt prea accesibile. Tu cauți mereu și mereu altceva, dorești să fii cu oameni care abia dacă îți cunosc numele și ești dispus să faci orice pentru a intra în anumite grupuri care uneori te acceptă, doar ca să aibă un număr mai mare de membri. Iar la un moment dat,  se vor plictisi probabil de tine și într-un fel sau altul, te vor răni. Iar tu vei suferi și vei afirma că ești singur/ă și nu ești iubit/ă. Păi cum să mai fii iubit/ă dacă tu alergi dupa persoane superficiale, în timp ce pe oamenii care sunt lângă tine și te-ar iubi necondiționat, îi ignori?

Știi când vei sfârși aproape întotdeauna cu sufletul în firimituri? În momentul în care vei face dintr-o persoană centrul existenței tale și chiar.. vei ajunge să fii dependent/ă de tot ce înseamnă acel cineva. Te vei lega trup și suflet de o persoană, vei ajunge să-ți ignori propriul EU, vei renunța la lucrurile care îți plac și te vei transforma într-o proiecție banală a celuilalt. Vei deveni un fel de cățeluș de companie. Asta îți dorești? Iubirea nu înseamnă renunțarea la tot ce te definește. Înseamnă să accepți persoana iubită cu tot ceea ce are în jur. Înseamnă să-i respecți plăcerile și dorințele, nu să îi impui să renunțe la părți din sufletul ei, doar pentru că ție ți se par puerile sau imposibile. Iar dacă, totuși, vei alege să oferi totul și vei fii, la un moment dat, nevoit să înfrunți o despărțire, să nu te aștepți să îți fie ușor, pentru că tu ai ales asta. Tu ți-ai legat totul de o persoană pentru care, poate, nu ai reprezentat mai mult decât o .. legătură care se înfiripează și pur si simplu la un moment dat dispare. Iar tu vei fi dezorientat/ă și te vei simți chiar trădată de acel cineva care ar fi trebuit să fie totul. Ei bine, nici o persoană nu-ți poate promite că va fi mereu acolo. Pentru că în final, tot singuri suntem. Singuri cu o luptă pe care o ducem zi după zi. într-un mod nu tocmai ușor ..

Ideea este că tu poți alege persoanele care să facă parte din viața ta. Tu le permiți să se apropie sau nu de sufletul tău și tot tu ai puterea să spui STOP când te simți limitat de cei din jur sau când simți că pur și simplu meriți mult mai mult decât îți poate oferi cel sau cei de lângă tine.

Nu alege să joci în permanență același rol. Dacă ceva nu e cum ar trebui să fie, spune. Îndepărteză-te de oamenii care nu îți înțeleg nevoile și dorințele. Nu le permite să îți stabilească ei limitele, pentru că nimeni nu te cunoaște mai bine decât de cunoști tu. O legătură cu o persoană trebuie să fie legată de suflet, de sprijin și de aducerea la realitate; înseamnă respect și învățare continuă și mai ales, libertatea de a alege ceea ce este pentru noi.

Nu lăsa oamenii să te rănească. Sau, dacă totuși o fac, fă-ți curaj să pleci și să lași în urmă regretul, teama sau amintirile. O persoană care te iubește și te respectă, nu-ți va cere nicicând să renunți la lucrurile care te definesc și nici nu-ți va restricționa accesul la acele dorințe pentru care ai face orice.

Și, cel mai important, uită-te în stânga și în dreapta ta, după persoanele care te iubesc și au fost mereu acolo. Permite-le să facă parte din viața ta și nu mai alerga după fantasme. Greșim, iubim, o luăm de la capăt, suferim, râdem, plecăm. Toate se întâmpla, într-o ordine sau alta. Dar tu asigură-te că, la rândul tău, nu ai renunțat la cei care n-ar renunța vreodata la tine și mai ales, la cei care ți-au fost mereu alături.
Pentru că acele persoane sunt cele alături de care viața chiar merită trăită.

Lasă grupul acela de fete frumos tencuite și cu o inteligență ce se poate compara cu un bidon gol de apă plată și fii în gașca aceea de oameni simpli, zăpăciți și fără haine de firmă, care mereu te-au scos din stările tale de depresie și ți-au oferit întotdeauna o cafea pentru un zâmbet, sau pur și simplu au venit și s-au așezat lângă tine, fără să-ți ceară să porti fustă-mini sau să bei un cocktail al cărui nume nici nu poți să-l pronunți, dar sună bine pentru cei din afară.

Nu mai permite oamenilor superficiali să te rănească. Într-un fel sau altul, cu toții vom fi dezamăgiți, răniți. Dar până atunci, fă puțină ordine în viața ta.  Fii sincer cu tine și cunoaște-te. Și cel mai important, respectă-te. În momentul în care vei fi împăcat cu tine însuți, vei știi care e gașca în care trebuie să fii.

Nu permite să fii rănit. Și niciodată, să nu rănești, pentru că mai devreme sau mai târziu, lucrurile pe care le-am oferit, ne vor fi oferite …

bullying1

Published in: on 5 Martie 2013 at 22:10  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: