Fugim de noi.


confusion

Am obosit.

De prea mult timp alerg și mă uit permanent în stânga și în dreapta ..și totuși, niciodată în urmă. Acum tot ce vreau e să-mi pun sufletul pe pământ. Vreau să simt mirosul ierbii și să închid ochii alături de vânt. Vreau să mă opresc și vreau să am curajul de a privi în urmă. Și totuși, nu pot. Nu poți.

Pentru că te-ai obișnuit să te ascunzi după niște ziduri de regret, amestecat cu frică și nemulțumire. Ți-e frică să încerci. Regreți că nu ai spus anumite lucruri la timp. Și mereu te ascunzi după un val de întrebări la care, totuși, nu te grăbești să auzi răspunsul.

Unde îmi pot găsi curajul de a privi în urmă? Care este momentul în care pot privi fără urmă de regret toate acele suflete care au lăsat urme adânci în viața mea? Avem tendința de a ne ascunde după o frază banală: Suntem slabi.. Dar oare acesta e tot adevărul?

Suntem slabi? Ăsta e răspunsul la toate întrebările?

Nu.

Adevărul este că ne este frică de dezamăgire. Ne este frică să nu sfârșim din nou cu sufletul în palmă. Fugim de persoane pentru că nu vrem să le dăm ocazia de a lăsa urme în noi. Fugim de toate acele lucruri care ne fac fericiți. Pentru că în final, acelea se transformă în singurele noastre slăbiciuni.

Ne este frică de fericire, pentru că am obosit să tot cunoaștem partea ei ascunsă. Ne este frică să fim fericiți pentru că nimeni nu ne promite că mâine o vom avea alături de noi.

Așa că alegem să fugim. Fugim de suflet, fugim de chipurile cunoscute, fugim de sentimente, fugim de răspunsuri. Fugim de noi.

Fără să privim în urmă.
Și totuși.. până când?

Anunțuri
Published in: on 19 Iulie 2013 at 22:00  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Setea oarbă.


Suntem obsedați de lucrurile pe care le vedem în jur. Nu mai suntem conștienți de ceea ce avem, pentru că tânjim mereu după alte și alte lucruri- superficiale și de cele mai multe ori fără sens. Ne-am obișnuit să fugim fără un motiv, doar pentru a avea o scuză în fața celorlați: suntem ocupați.

Ne ascundem sub un munte de lucruri obsesive, doar pentru a ne ascunde adevărul. Un adevăr pe care de obicei îl transformăm în minciună și superficialitate. Pentru că ne e rușine  să recunoaștem ce ne dorim cu adevărat sau, mai ales, suntem mult prea slabi ca să luptăm pentru ceea ce ne împlinește cu adevărat sufletul.

Huge crowd

Ne ignorăm sentimentele și afirmăm că suntem puternici, fără vreo nevoie de a fi iubiți sau ascultați. Așa că aruncăm cu cuvinte, întoarcem spatele oamenilor care ne-au fost mereu alături și oferim totul persoanelor care ar face orice să ne fie bine. Și totuși, continuăm să greșim și să afirmăm că noi avem dreptate și toți cei din jur greșesc. Suntem mărginiți de un orgoliu greu de măsurat, aproape pueril.

Ești nevoit să lupți, să cauți și să nu lași garda jos. Așa că fugi, mereu ești cu gândurile vraiște și alegi să îți ignori sufletul. Pentru că în viziunea ta, sentimentele sunt egale cu slăbiciunea.

Când ai spus ultima oară ce simți?

Când te-ai simțit ultima oară liber să spui ceea ce îți dorești?

Și mai ales, când i-ai spus ultima oară ce simți pentru el/ea?

Încă mai ai timp să schimbi ceva.

Oprește-te din fuga asta oarbă și fă-ți timp pentru suflet. Ia-o de mână și închide-ți telefonul. Împarte-ți liniștea cu persoana ta dragă. Oprește-te. De ce?

Pentru că lucrurile pe care nu le faci la timp, nu le vei mai face vreodată.

Ești pregătit să renunți la tot pentru acea sete oarbă?

Published in: on 11 Iunie 2013 at 13:41  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

De ce fugi?


Alergăm în neștire. Fugim debusolați, zi după zi, în căutarea acelei experiențe care ne-ar face sufletul să zâmbească. Ne simțim neputincioși și permanent simțim o frică ce nu poate fi descrisă în simple cuvinte.

Fugim de oamenii pe care îi iubim, de frică să nu fim răniți. Alegem să fim singuri într-o permanentă întrecere cu ceva invizibil. Ne punem inima în palma unei persoane, având ochii închiși. Pentru că ne e frică. Și totuși, iubim.

Fugim pentru a ne lăsa în urmă gândurile. Ne este frică să nu fim ajunși de trecut. Ne este frică de tot ce a făcut la un moment dat parte din noi. Și totuși nu realizăm că suntem ceea ce am fost și încă un sentiment în plus. Suntem proiecții ale unor sentimente trecute, transformate în regret, mărginite de speranță și maturitate.

Deseori, fugi cu ochii închiși. Ca și cum totul ar putea să dispară printr-o singură clipire. De parcă tot ceea ce ai fost, nu ești și acum. Ca și cum dacă nu vezi, nu poți auzi. Ca și cum singurătatea nu ar mai fi la tine în suflet. Ca și cum ai putea alunga totul prin întuneric.

Fugim de cuvinte. Ne este frică să spunem ce simțim sau să auzim cuvinte care ne pot tatua pe vecie sufletul. De aceea, obișnuiești să alergi cu căștile în urechi, pentru ca tu să poți controla melodiile care au versuri atât de cunoscute.. Naivule! Uiți cât de multe poți asculta prin suflet?

Și de cele mai multe ori, alegi să fugi de tine. De frică? Din orgoliu?  Eviți să îțî arăți adevăratul suflet, eviți să fii tu. Te afli într-o permanentă pendulare între fugă și repaus. Uneori îți vine să strigi, pur și simplu, cine ești și ce vrei. Uneori. Dar totuși taci. Pentru că ți-e frică.

Uneori, vrei să lași pur și simplu oamenii, să-ți intre în suflet.

Dar apoi îți amintești că nu poți face acest lucru. Pentru că fugi.

Și nu permiți nimănui să te ajungă, vreodată…

run

Published in: on 24 Aprilie 2013 at 20:13  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Odată, am iubit un om…


Odată, am iubit. Un om frumos, un om nebun de viață și însetat de liniște. Un om agitat. Un om frumos în imperfecțiunea sa de muritor, mărginit de curajul unei frici mult prea profunde.

Odată, am iubit cu mintea. Și cu sufletul. Mi-am pus inima in pumnul său și el a avut grijă. Mi-a spus că își dorește totul alături de mine, iar eu i-am spus că e naiv. Nu l-am crezut și i-am sărutat fruntea. A zâmbit doar și mi-a spus că voi înțelege mai târziu. Prea târziu, aș spune eu acum ..

Odată, un om nebun mi-a făcut viața mai frumoasă. M-a făcut să-i iubesc defectele și mi-a dăruit vise. Nu mi-a cerut nimic în schimb, poate doar liniște. Și am stat alături de el, fără să-i cer cuvinte. Pentru că i-am înțeles dorința de a mă avea în liniștea lui.

Sufletul mi-a zâmbit. Știam că atunci, în acel moment, aveam totul. Și parcă vroiam din ce în ce mai mult. De data asta, eu îmi doream totul, fără să știu că lângă mine aveam persoana care deja reprezenta tot ce aveam nevoie ..

Odată, am iubit un om. Sincer. Am iubit ca un copil. Am iubit însetată de iubire, însetată de frumos și de siguranță. Am iubit ca și cum totul ar fi depins de acel moment. De acea perioadă. Am iubit fără să mă uit în urmă, am renunțat la regrete și nu mi-a păsat de amintiri.

Odată, am iubit un om. . . Și încă mai iubesc, ca și cum timpul n-ar fi trecut, ca și cum cuvintele n-ar fi fost brăzdate de maturitate.. ca și cum încă sunt un copil…

tumblr_lr362bxy0d1qks1m4o1_500

Published in: on 29 Martie 2013 at 22:15  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

De ce iubim bărbații?


De ce îi iubim? De nevoie? Din orgoliu? Sau, poate.. pentru că așa am fost învățate?

Nu. Îi iubim pentru că ei sunt aceia care:

1. Ne fac să ne simțim frumoase. Indiferent de loc sau moment, un bărbat adevărat te poate face să te simți frumoasă, chiar dacă tu ești în adidași, ți se văd cearcănele și părul tău nu e în cea mai bună zi. Pentru că dacă el are puterea de a descoperi sufletul unui femei, el este singurul care îi poate pătrunde în micul univers ascuns de toți ceilalți. Iar tu, dacă ești puțin atent, vei ține minte că odată ce ai făcut o femeie să se simtă frumoasă, vei avea cu un pas mai puțin spre inima ei.

2. Ne oferă siguranță. Și vorbesc acum de genul acela de siguranță cu care viața poate părea mult mai frumoasă și mai liniștită, dar fără de care simțim că suntem într-o fugă continuă de ceva sau cineva. Siguranța oferită de voi, barbații, e mai importantă decât ați crede. Iar aici nu uit de încredere. Fă în așa fel încât să-i câștigi încrederea, iar pasul al doilea va fi bifat. Iar odată ce vei primi încrederea ai, prețuiește-o. Pentru că odată pierdută, niciodată nu va mai fi la fel.

3. Sunt cei pentru care ne aranjăm, ne pregătim de zor în fața oglinzii și purtăm tocurile acelea care ne dau niște dureri greu de amintit, însă totuși alegem să urmăm toți acei pași costisitori, migăloși, pentru că ei ne vor privi. Și ne place să oferim .. acel mic spectacol cu specific feminin.( Nu vorbesc de pitziponceală și fetițele de 13 ani obsedate de fondul de ten 🙂 Acela nu e spectacol, e o parodie ieftina!) Suntem ca niște designeri, permanent jonglăm cu culorile, alegem ceea ce ne pune în valoare și întotdeauna lăsăm în urmă o dâră de parfum, subtil.. Pentru că ne place să ni se ducă dorul în locul din care tocmai am plecat..

4. Ne contrazic. Da, îi iubim uneori și pentru că au puterea de a ne contrazice. Nu ne dăm în lături de la niște mici scânteie, considerăm că micile certuri și gelozii aduc acel piper ( sau sare?) în legăturile noastre.. Știm, știm, uneori devenim imposibile.. Dar nu-i așa că pentru asta ne iubiți chiar mai mult?

5. Ne câștigă inimile. Și uneori o fac într-un mod atât de stângaci și plin de emoții, încât decidem până la urmă să le-o dăm noi.

Îi iubim pentru multe lucruri. Indiferent că e vorba de un frate, un priten sau un iubit, bărbații ne fac viața mai frumoasă. Cu ei ne petrecem zilele importante, sunt cei alături de care vom porni pe un singur drum și mai ales, sunt aceia care ne fac să ne simțim împlinite.

Și pentru că îi apreciem, mai închidem ochii în fața chicotelilor, privirilor pe furiș după alte fete, nopților pierdute la bere, împreuna cu gașca de prieteni dubioși, criticilor răutăcioase, lipsei de originalitate când vine vorba de cadouri sau plăcerilor culinare de la miezul nopții. Nu sunt perfecți și trebuie să recunoaștem că nici noi nu suntem, însă împreună facem un întreg perfect de imperfect!

Pentru că ei sunt cei care ne oferă flori, pentru că ne iubesc, pentru că greșesc, pentru că alături de ei ne trezim dimineața, sau de dorul lor nu putem dormi noaptea, pentru că ne aranjăm părul pentru o întâlnire cu ei, pentru că ne uităm la filme care nu ne plac doar de dragul lor, pentru că sunt ambițioși când vine vorba de mâncare, jocuri și fotbal, pentru că sunt mâncăcioși, pentru că au mici tabieturi care uneori ne exasperează, pentru că ar putea petrece ore întregi în fața calculatorului, pentru că ne cumpără ciocolată când suntem supărate, pentru că își cumpără anumite haine doar pentru a ne face pe plac, pentru că ne acceptă prietenele vorbărețe, pentru că ne răsfață, pentru că din dragoste pentru ei s-au născut cele mai frumoase melodii, pentru că datorită lor avem puterea de a deveni femei,  pentru că pe ei îi sunăm când suntem singure pe stradă și avem nevoie de o companie, pentru că umărul lor pare întotdeauna locul nostru preferat, pentru că ne apără, pentru că ne oferă un loc al nostru, pentru că ne ignoră capriciile, pentru că ne iubesc chiar și atunci când nu merităm, pentru că ne susțin chiar și atunci când ideile noastre sunt prea puerile, pentru că ne fac viața mai frumoasă, pentru că alături de ei vom merge până la sfârșit..

Pentru toat acestea și multe altele, îi iubim. 🙂 Pentru că fără ei, viața ar fi mult prea plictisitoare, lipsită de scântei, iubire sau .. planuri .. 🙂

Așa că măcar pentru o clipă, fă-ți o listă cu lucrurile pentru care îi ești recunoscătoare și spune-i ce înseamnă pentru tine.. Acum. Lasă orice altceva pe mai târziu .. 🙂

6921.original

Published in: on 20 Martie 2013 at 20:55  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Oamenii pleacă.


Suntem  singuri.

De când ne naștem și până în momentul în care suntem nevoiți să aruncăm o ultimă privire în jur, suntem singuri in propria viață. Suntem nevoiți să ne ducem la bun sfârșit un rol poate prea greu sau prea liniștit. Și totuși mereu suntem înconjurați de tot felul de persoane care, într-un fel sau altul, ne marchează existența. Unele lasă urme adânci în sufletul nostru, altele trec neobservate …și mai sunt și acele persoane care devin sufletul nostru. Devin un prezent constant .. pentru că ne e frică să le atribum trecutului sau viitorul. Sunt persoane alături de care vrem să ne trăim prezentul. Din nou și din nou.

Uităm, însă, că oamenii pleacă. Dintr-un motiv sau altul, fie că le-a expirat timpul de a ne fi alături, fie că o fac de bunăvoie sau pentru că e dorința noastră, ei pleacă. Și lasă uneori un gol pe care nici melodiile, nici alte persoane și nici măcar viitorul nu il pot umple. Așa că suntem nevoiți să mergem mai departe, așa cum suntem, indiferent că purtăm cu noi un gol necunoscut de cei din jur, sau pur și simplu purtăm urma unei ființe care a fost cândva parte din noi.

Uneori, persoanele aleg pur și simplu să plece. Nu ne anunță, nu ne cer permisiunea și nici măcar nu se gândesc să lase un bilet în urmă. Zâmbim, strângem din pumn și mergem mai departe. Pentru că pentru păreri de rău, regret și suferință nu ar trebui să ne facem niciodată timp!

Nu pot să îți spun că oamenii nu vor pleca de lângă tine.

Însă te pot sfătui să îi țîî aproape pe cei care au ales să-ți fie alături indiferent situație. Asigură-te că sunt conștienți de sentimentele pe care le ai față de ei. Fii alături de cei care sunt lângă tine. Nu îi alunga pe motive prostești și niciodată să nu le reproșezi că nu sunt suficient de aproape de tine. Pentru că ei, au ales să rămână în acel loc pe care alții l-au părăsit fără să se mai uite măcar în urmă.

Nu fugi după persoane care nu doresc să cunoască traseul spre viața ta. Nu fugi dupa persoane care hoinăresc dintr-o viață în alta. Prețuiește-i pe cei care au făcut din viața ta, viața voastră.

Oamenii pleacă. Dar cei care te iubesc, întotdeauna vor rămâne.

drumuridif drumuridif

 

Published in: on 8 Martie 2013 at 22:14  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , ,
%d blogeri au apreciat asta: