De ce fugi?


Alergăm în neștire. Fugim debusolați, zi după zi, în căutarea acelei experiențe care ne-ar face sufletul să zâmbească. Ne simțim neputincioși și permanent simțim o frică ce nu poate fi descrisă în simple cuvinte.

Fugim de oamenii pe care îi iubim, de frică să nu fim răniți. Alegem să fim singuri într-o permanentă întrecere cu ceva invizibil. Ne punem inima în palma unei persoane, având ochii închiși. Pentru că ne e frică. Și totuși, iubim.

Fugim pentru a ne lăsa în urmă gândurile. Ne este frică să nu fim ajunși de trecut. Ne este frică de tot ce a făcut la un moment dat parte din noi. Și totuși nu realizăm că suntem ceea ce am fost și încă un sentiment în plus. Suntem proiecții ale unor sentimente trecute, transformate în regret, mărginite de speranță și maturitate.

Deseori, fugi cu ochii închiși. Ca și cum totul ar putea să dispară printr-o singură clipire. De parcă tot ceea ce ai fost, nu ești și acum. Ca și cum dacă nu vezi, nu poți auzi. Ca și cum singurătatea nu ar mai fi la tine în suflet. Ca și cum ai putea alunga totul prin întuneric.

Fugim de cuvinte. Ne este frică să spunem ce simțim sau să auzim cuvinte care ne pot tatua pe vecie sufletul. De aceea, obișnuiești să alergi cu căștile în urechi, pentru ca tu să poți controla melodiile care au versuri atât de cunoscute.. Naivule! Uiți cât de multe poți asculta prin suflet?

Și de cele mai multe ori, alegi să fugi de tine. De frică? Din orgoliu?  Eviți să îțî arăți adevăratul suflet, eviți să fii tu. Te afli într-o permanentă pendulare între fugă și repaus. Uneori îți vine să strigi, pur și simplu, cine ești și ce vrei. Uneori. Dar totuși taci. Pentru că ți-e frică.

Uneori, vrei să lași pur și simplu oamenii, să-ți intre în suflet.

Dar apoi îți amintești că nu poți face acest lucru. Pentru că fugi.

Și nu permiți nimănui să te ajungă, vreodată…

run

Published in: on 24 Aprilie 2013 at 20:13  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Să spui. Să strigi. Să iubești.


De ce ți-e frică? De ce fugi de cuvinte? De ce accepți orice nedreptate, cu capul plecat, fără să îți ridici măcar ochii către ceea ce îți dorești să fie al tău?

Tu ai puterea de a face o schimbare care îți va purta numele în timp. Tu poți fi cel care luptă pentru propriul vis. Tu poți fi cel care a îndrăznit să rupă rândurile și mai ales, cel care a ales să fie altfel, pentru că tu ești altfel. Pentru că tu iubești, tu apreciezi sinceritatea și frumosul. Pentru că tu măsori viața în clipe de neuitat alături de cei dragi și lupți pentru a fi alături de cei care și-au câștigat locul în inima ta.

De ce nu-ți poți găsi vocea? Acea voce care să spună doar: eu pot, eu vreau, eu lupt; eu nu sunt de acord.

Ai puterea de a schimba atât de multe printr-un cuvânt aparent banal. Însă cuvintele nespuse la timp, devin amintiri goale. Ajungi să te pierzi după un timp în păreri de rău. Ți-e frică de ceea ce cred ceilalți. Ajungi să trăiești condus de o frică ce te transformă într-o persoană slabă. Asta vrei să își aducă aminte ceilalți despre tine?

Cum altfel crezi că vei putea face vreo schimbare? Cum ar putea niște cuvinte nerostite să îți aducă în viață acea fericire și liniște la care tânjești ca un copil?

Vreau să strigi, vreau să cânți și să spui ceea ce simți. Cel puțin pentru moment, uită de cei care sunt în jurul tău. Nu mai fi un simplu ascultător. Găsește-ți vocea și nu-i lăsa pe cei din jur să-ți fure cuvintele.

Strigă, luptă, cântă, iubește și nu privi înapoi!

Nu te îngropa în cuvinte nerostite.

Chiar acum, spune-i că o iubești. Iar tu, du-te la el și cere-ți scuze pentru cât ești de încăpățânată.

Tu, dragul meu, ieși puțin din casă și lasă oamenii să te cunoască. Acordă-le puțină încredere. Spune-le cum ești de fapt.

Draga mea, nu mai căuta răspunsuri la întrebări fantasmagorice.  Iubește, pur și simplu.

Iar eu?

Eu voi continua să îmi caut cuvintele.

Iubește, spune-o, luptă! Pentru că nu poți primi răspuns la întrebarea pe care nu o vei rosti niciodată…

dream

Published in: on 22 Aprilie 2013 at 17:44  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

De ce mint bărbații? De ce îi încurajează femeile..


Trăim printre ei. Trăim cu ei. Uneori, suferim, alteori, abia atingem pământul, de fericire. Îi iubim, apoi îi criticăm, le reproșăm că nu sunt suficient de atenți și totuși când sunt, ne plictisim.

Bărbații spun că nu ne pot înțelege. Femeile îi acuză de superficialitate. Și uite așa continuă jocul până când o tabără sau cealaltă cedează și totul revine la normal ( cel puțin pentru moment..).

Și totuși, de foarte multe ori am auzit punându-se întrebarea: De Ce Mint Bărbații? Nu am găsit încă un răspuns ideal și probabil nu l-aș primi nicicând de la un bărbat, pentru că se cam apără între ei când vine vorba de divulgat acele mici-mari secrete bărbătești, cum spun ei.

De ce mint?

Uneori, din frica de a fi catalogați altfel decât vor să pară. Sensibilitate, umor? Pe toate și le ascund în vreun buzunar și nu le scot la lumină decât după foarte mult timp și doar în preajma anumitor persoane care le-au câștigat încrederea. Își construiesc prin minciuni imaginea la care cred ei că e bine să ajungă. Adeseori își ignoră adevăratele sentimente, din cauza presiunii celorlalți sau spun minciuni, doar pentru că acelea sunt lucrurile pe care cei din jur vor să le audă.

Alteori, bărbații mint pentru că vor să își ascundă trecutul. Indiferent că tipul a avut o perioadă în care era tocilarul clasei sau umbla cu adidași cu două numere mai mari sau ultima sa prietenă i-a permis doar să o țină de mână( și atât), el nu va recunoaște asta. Probabil îți va povesti cât de cool era în tinerețea lui, sau cât de multe sporturi practica- niciodată nu va recunoaște că cel mai bun prieten al lui era un calculator hodorogit și viața socială îi cuprindea pe bunici, vecinii pensionari și sora/fratele iar în timpul liber plângea la filmele indiene. Pentru că nu va risca să-i fie pătată imaginea de bad boy pe care o are acum, din cauza unei pubertăți mai puțin speciale.

Se mai întâmplă ca bărbații să mintă pentru că asta le cerem. Sună ciudat, știu..Dar de foarte multe ori, noi punem întrebări la care am vrea să răspundă într-un anumit fel. Mai exact, noi avem și o întrebare și un răspuns deja stabilite, doar că vrem să îl auzim de la el. Și dacă nu primim răspunsul așteptat, atunci el are de-a face cu un tsunami feminin! 🙂

Așa că bărbații aleg uneori să-și reprime anumite gânduri și păreri, pentru a ne face pe plac. Știu deja ce așteptăm și vor să aibă liniște, așa că mint(mai mult sau mai puțin), pentru a ne face fericite. Cumva, mint cu acordul nostru ..

Ar mai exista multe motive pentru care ei mint, dar mă rezum la acestea. N-aș vrea să le dezvălui aici toate acele mici secrete ..

Și totuși, am o neclaritate. Când un bărbat nu îți precizează un lucru, se poate numi minciună faptul că ascunde adevărul?

Oare faptul că nu întrebăm ne scutește de minciuni? Minciunile sunt spuse doar ca răspuns al unor întrebări care vin din partea noastră? Fără să vrem..putem influența ce, cum, cât și când suntem mințite?

Întotdeauna vor exista păreri pro/contra minciunilor nevinovate. Însă un lucru e cert: bărbații mint. Dar aven și noi femeile părțile noastre mai puțin bune/plăcute..

Nu am scris acest articol pentru a-i critica pe bărbați. L-am scris pentru noi, pentru a încerca să înțelegem ce se află în spatele unei minciuni. Deseori noi suntem cele care parcă așteptăm acele răspunsuri ideale. Poate dacă am fi și noi puțin mai sincere, dacă am reuși să privim dincolo de imperfecțiuni și am accepta din când în când naivitățile și prostioarele/aberațiile spuse de bărbați, poate că nici ei nu ar mai fi tentați să mintă atât de mult pentru a-și crea imaginea perfectă.

Sunt totuși conștientă că ei mint. Mult. Despre orice. Mai ales că sunt și foarte iubăreți, în același timp.

Dar și noi mințim. Așa că data viitoare când afli că te-a mințit, gândește-te puțin dacă i-ai oferit ocazia să îți spună adevărul sau dacă nu cumva tu l-ai respins încă de la început .. S-ar putea să rămâi surprinsă..

Ei mint. Noi mințim. Dar ce e cu adevărat în sufletul lor când fac asta, nu vom afla niciodată..

minciuni

 

Odată, am iubit un om…


Odată, am iubit. Un om frumos, un om nebun de viață și însetat de liniște. Un om agitat. Un om frumos în imperfecțiunea sa de muritor, mărginit de curajul unei frici mult prea profunde.

Odată, am iubit cu mintea. Și cu sufletul. Mi-am pus inima in pumnul său și el a avut grijă. Mi-a spus că își dorește totul alături de mine, iar eu i-am spus că e naiv. Nu l-am crezut și i-am sărutat fruntea. A zâmbit doar și mi-a spus că voi înțelege mai târziu. Prea târziu, aș spune eu acum ..

Odată, un om nebun mi-a făcut viața mai frumoasă. M-a făcut să-i iubesc defectele și mi-a dăruit vise. Nu mi-a cerut nimic în schimb, poate doar liniște. Și am stat alături de el, fără să-i cer cuvinte. Pentru că i-am înțeles dorința de a mă avea în liniștea lui.

Sufletul mi-a zâmbit. Știam că atunci, în acel moment, aveam totul. Și parcă vroiam din ce în ce mai mult. De data asta, eu îmi doream totul, fără să știu că lângă mine aveam persoana care deja reprezenta tot ce aveam nevoie ..

Odată, am iubit un om. Sincer. Am iubit ca un copil. Am iubit însetată de iubire, însetată de frumos și de siguranță. Am iubit ca și cum totul ar fi depins de acel moment. De acea perioadă. Am iubit fără să mă uit în urmă, am renunțat la regrete și nu mi-a păsat de amintiri.

Odată, am iubit un om. . . Și încă mai iubesc, ca și cum timpul n-ar fi trecut, ca și cum cuvintele n-ar fi fost brăzdate de maturitate.. ca și cum încă sunt un copil…

tumblr_lr362bxy0d1qks1m4o1_500

Published in: on 29 Martie 2013 at 22:15  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

De ce iubim bărbații?


De ce îi iubim? De nevoie? Din orgoliu? Sau, poate.. pentru că așa am fost învățate?

Nu. Îi iubim pentru că ei sunt aceia care:

1. Ne fac să ne simțim frumoase. Indiferent de loc sau moment, un bărbat adevărat te poate face să te simți frumoasă, chiar dacă tu ești în adidași, ți se văd cearcănele și părul tău nu e în cea mai bună zi. Pentru că dacă el are puterea de a descoperi sufletul unui femei, el este singurul care îi poate pătrunde în micul univers ascuns de toți ceilalți. Iar tu, dacă ești puțin atent, vei ține minte că odată ce ai făcut o femeie să se simtă frumoasă, vei avea cu un pas mai puțin spre inima ei.

2. Ne oferă siguranță. Și vorbesc acum de genul acela de siguranță cu care viața poate părea mult mai frumoasă și mai liniștită, dar fără de care simțim că suntem într-o fugă continuă de ceva sau cineva. Siguranța oferită de voi, barbații, e mai importantă decât ați crede. Iar aici nu uit de încredere. Fă în așa fel încât să-i câștigi încrederea, iar pasul al doilea va fi bifat. Iar odată ce vei primi încrederea ai, prețuiește-o. Pentru că odată pierdută, niciodată nu va mai fi la fel.

3. Sunt cei pentru care ne aranjăm, ne pregătim de zor în fața oglinzii și purtăm tocurile acelea care ne dau niște dureri greu de amintit, însă totuși alegem să urmăm toți acei pași costisitori, migăloși, pentru că ei ne vor privi. Și ne place să oferim .. acel mic spectacol cu specific feminin.( Nu vorbesc de pitziponceală și fetițele de 13 ani obsedate de fondul de ten 🙂 Acela nu e spectacol, e o parodie ieftina!) Suntem ca niște designeri, permanent jonglăm cu culorile, alegem ceea ce ne pune în valoare și întotdeauna lăsăm în urmă o dâră de parfum, subtil.. Pentru că ne place să ni se ducă dorul în locul din care tocmai am plecat..

4. Ne contrazic. Da, îi iubim uneori și pentru că au puterea de a ne contrazice. Nu ne dăm în lături de la niște mici scânteie, considerăm că micile certuri și gelozii aduc acel piper ( sau sare?) în legăturile noastre.. Știm, știm, uneori devenim imposibile.. Dar nu-i așa că pentru asta ne iubiți chiar mai mult?

5. Ne câștigă inimile. Și uneori o fac într-un mod atât de stângaci și plin de emoții, încât decidem până la urmă să le-o dăm noi.

Îi iubim pentru multe lucruri. Indiferent că e vorba de un frate, un priten sau un iubit, bărbații ne fac viața mai frumoasă. Cu ei ne petrecem zilele importante, sunt cei alături de care vom porni pe un singur drum și mai ales, sunt aceia care ne fac să ne simțim împlinite.

Și pentru că îi apreciem, mai închidem ochii în fața chicotelilor, privirilor pe furiș după alte fete, nopților pierdute la bere, împreuna cu gașca de prieteni dubioși, criticilor răutăcioase, lipsei de originalitate când vine vorba de cadouri sau plăcerilor culinare de la miezul nopții. Nu sunt perfecți și trebuie să recunoaștem că nici noi nu suntem, însă împreună facem un întreg perfect de imperfect!

Pentru că ei sunt cei care ne oferă flori, pentru că ne iubesc, pentru că greșesc, pentru că alături de ei ne trezim dimineața, sau de dorul lor nu putem dormi noaptea, pentru că ne aranjăm părul pentru o întâlnire cu ei, pentru că ne uităm la filme care nu ne plac doar de dragul lor, pentru că sunt ambițioși când vine vorba de mâncare, jocuri și fotbal, pentru că sunt mâncăcioși, pentru că au mici tabieturi care uneori ne exasperează, pentru că ar putea petrece ore întregi în fața calculatorului, pentru că ne cumpără ciocolată când suntem supărate, pentru că își cumpără anumite haine doar pentru a ne face pe plac, pentru că ne acceptă prietenele vorbărețe, pentru că ne răsfață, pentru că din dragoste pentru ei s-au născut cele mai frumoase melodii, pentru că datorită lor avem puterea de a deveni femei,  pentru că pe ei îi sunăm când suntem singure pe stradă și avem nevoie de o companie, pentru că umărul lor pare întotdeauna locul nostru preferat, pentru că ne apără, pentru că ne oferă un loc al nostru, pentru că ne ignoră capriciile, pentru că ne iubesc chiar și atunci când nu merităm, pentru că ne susțin chiar și atunci când ideile noastre sunt prea puerile, pentru că ne fac viața mai frumoasă, pentru că alături de ei vom merge până la sfârșit..

Pentru toat acestea și multe altele, îi iubim. 🙂 Pentru că fără ei, viața ar fi mult prea plictisitoare, lipsită de scântei, iubire sau .. planuri .. 🙂

Așa că măcar pentru o clipă, fă-ți o listă cu lucrurile pentru care îi ești recunoscătoare și spune-i ce înseamnă pentru tine.. Acum. Lasă orice altceva pe mai târziu .. 🙂

6921.original

Published in: on 20 Martie 2013 at 20:55  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Colecționar de amintiri


Te poți lupta cu timpul? Poți primi zile în plus? Poți trișa și poți opri anii din a trece? Poți face ceva, orice, pentru ca să revină trecutul? Îl poți schimba?

Nu, nu poți. Oricât ai fi de hotărât și de ambițios, nu poți. De ce ți-e frică de trecut? De ce ai vrea să schimbi ceva ce deja face parte din tine?

Tot ceea ce facem azi, se transformă în amintire. Indiferent că e vorba de o melodie ascultată, un buchet de flori primit la timp, o notă bună sau o călătorie la care visai de mult. Toate se transformă în clipă trecută.Și de cele mai multe ori, facem greșeala de a ne opri în fața unei amintiri, ca și cum timpul nu ar mai trece pe lângă noi. Zi după zi, colecționăm amintiri, pe care le ascundem în suflet. Unele sunt îngropate adânc, într-un colț, pe altele le punem aproape de ușă, pentru a ne fi ușor să ajungem la ele.. iar pe celelalte amintiri le punem în dreptul ferestrei. Pentru că sunt acele amintiri pe care trebuie să le privim când nu ne mai recunoaștem, când simțim nevoia să ne luăm ambiție și motivație.. Sunt acele amintiri pe care nu ai voie să le readuci în prezent. Când simți că ești obosit, când nu mai reușeși să lupti, fă-ți puțin timp pentru tine. Privește acele lucruri din trecut care te-au transformat în persoana care ești azi. Dar niciodată să nu rămâi cu acele amintiri mai mult decât câteva clipe.

Nu trăi într-un prezent-trecut. Dar nu te feri din a colecționa amintiri. Iubește, speră, greșește, fii acolo unde îți dorești! Crezi că dacă nu vei iubi, nu vei cunoaște suferința ? Consideri că dacă vei alege să nu faci nimic, nu vei greși? Toate fac parte din viață, indiferent că e vorba de iubire, greșeală, suferință sau chiar frică. Fii un colecționar. Îți mai amintești primul sărut? Ți-aduci aminte de prima persoană care te-a făcut să crezi? Știi  câte trepte ai urcat și câte mai ai de parcurs? Ți-aduci aminte de prietenii din copilărie? Ai uitat deja de primii fiori de emoție?

Îndrăznește să colecționezi, permite-ți să greșești și când simți că rămâi fără putere, așează-te în fața ferestrei și încearcă să revezi acele amintiri care ți-au făcut cândva sufletul să tremure de emoție. Dar mai apoi, ridică-te și luptă. Nu lupta cu timpul, pentru că întotdeauna el va ieși învingător. În schimb, mergi în același timp cu el. Trăiește fiecare clipă atunci când e rândul ei să existe. Nu amâna momente, nu aștepta ziua de mâine pentru a face ceva.

Fii colecționar. Prețuiește-ți amintirie, nu lupta cu ele, pentru că nu faci decât să te lupți cu fantome.  Iubește. Pentru că va veni un moment în care te vei așeza obosit la fereastră, iar  colecția de amintiri va fi tot ce-ți va mai rămâne …

un-prophete-2009-17386-14425

%d blogeri au apreciat asta: