E greu sa spui "adio!" ..

Cu totii ne simtim uneori neputinciosi in fata unei despartiri. Uneori, tinem ‘cu dintii’ de un lucru, un moment, sau de o .. persoana, de frica unei eventuale despartiri. Pentru ca e greu. Nu a reusit nimeni sane invete sa ne acceptam despartirile ca pe ceva firesc.

Ne simtim slabi atunci cand trebuie sa renuntam, desi uneori aratam curaj, cand decidem sa punem punct si sa lasam in urma ceea ce am fost. Dar nu e usor. Si totusi, nimeni nu ne cere sa ascundem ceea ce simtim.

Indiferent ca ne despartim de un loc, o persoana sau .. un moment, sufletul ni se faramiteaza. Iar o bucata din el va ramane mereu in acel loc, cu acea persoana sau in acel moment. Si cel mai trist e ca zi de zi rupem bucati din suflet si le lasam in urma noastra, atunci cand spunem ” adio!” .

Insa cel mai greu e atunci cand suntem nevoiti sa ne lasam in urma propriul suflet. Iar mai apoi, zile la rand, asteptam ca el sa gaseasca intr-un fel sau altul calea spre noi. Ne asteptam sufletul, sau .. ce a mai ramas din el.

Nu e usor sa te desprinzi de trecut, de iubire, sau de copilarie. Simti uneori ca esti tot ceea ce ai lasat in urma si ca de fapt, nu mai reprezinti nimic. Dar de obicei refuzam sa vedem inceputul care se afla in fiecare sfarsit. Pentru ca ceea ce azi se termina, incepe maine, sub o cu totul alta forma. De-am fi dispusi sa vedem dincolo de sfarsitul asta ..

Despartirea asta e in general urmata de regret, anxietate si frica. Frica de  nou, frica de viata „dupa” .  Ne simtim obositi si parca secatuiti de orice forma de energie. Pentru ca ne este dor si ne simtim incompleti, in fata unui inceput rece, indiferent.

Uneori, din cauza ca ne incapatanam sa ne tinem prea mult de ceva/ cineva, nu reusim sa vedem ‘inceputul’. Un inceput care ne-ar putea schimba, care ne-ar putea aduce ceva la care am sperat ani de zile, poate.. in mod inconstient. Un inceput care ne-ar face sa ne simtim intregi.

Eu m-am „despartit” de atatea ori, incat simt ca am sufletul in mii de bucatele lipite cu SuperGlue . M-am desprins de locuri, momente pe care as fi vrut sa le traiesc in eternitate, obiceiuri si nu in ultimul rand .. m-am desprins de oameni: oameni pe care i-am iubit, pe care i-am pretuit ; oameni pe care n-am avut ocazia sa-i cunosc asa cum meritau; oameni care m-au dezamagit pana la lacrimi; oameni carora le-am gresit; oameni care m-au iubit; oameni care si-au meritat locul in trecutul meu; oameni fara reguli; oameni reci; oameni tristi; oameni blanzi si intelepti; oameni care m-au schimbat.

Niciodata n-am reusit sa spun ‘adio’. Tuturor celor care au ramas in urma, va spun atat: Multumesc!  Pentru ca datorita voua, sunt cea de azi, iar despartirea de voi, m-a adus aproape de ceea ce am azi.

Si.. inca ceva. Am invatat sa ma desprind de trecut, pentru a iubi. Astfel, am inceput sa iubesc si sa fiu iubita, in momentul in care m-am desprins de-o amintire.

Sfatul meu? Invatati sa spuneti „Adio!” la timp! Intr-un fel sau altul, despartirea va veni. Nu va transformati viata intr-un prezent al trecutului ..

Iubiti, sperati, uitati! Invatati sa lasati in urma trecutul ..

Mi-e frica..

Mi-e frica uneori ca din dorinta de a face bine,nu fac decat sa atrag raul.

Mi-e frica sa cunosc oameni noi, pentru ca stiu ca m-ar putea dezamagi atat de usor ..

Mi-e frica sa spun intotdeauna ceea ce simt pentru ca suport greu o respingere.

Mi-e frica de gandul ca parintii mei sunt muritori ..Oare n-ar trebui sa traiasca vesnic?

Mi-e frica de tot ceea ce se sfarseste prin a ne lasa singuri .

Mi-e frica de cele mai multe ori sa iau pur si simplu o decizie spontana.

Mi-e frica sa pornesc pe un drum necunoscut, fara sa am pe cineva care sa ma sprijine.

Mi-e frica sa iubesc uneori, pentru ca ajung sa ma simt ca o jumatate.

Mi-e frica de esec si de sentimentul infrangerii, de aceea muncesc din greu pentru orice implinire.

Mi-e frica sa  nu-i dezamagesc pe ai mei. Sunt tot ce am mai drag. .

Mi-e frica de sentimentul singuratatii.

Mi-e frica de acel cineva care printr-un singur cuvant mi-ar putea schimba viata.

Mi-e frica de ironie, caci ..cine esti tu sa-mi spui mie ce-mi lipseste?

Mi-e frica de dor, caci atunci cand simt lipsa, navalesc sentimentele

Mi-e frica de departare, caci ..ea ma poate invinge.

Mi-e frica de acea persoana care are puterea sa ma schimbe.

Mi-e frica de acel “a fost odata” .

Mi-e frica deoarece ceea ce iubesc acum va deveni “amintirea unei iubiri”.

 

Stii, uneori ..mi-e frica .Si atat.Frica de nou si de necunoscut.

Sa-ti amintesti mereu !

Si poate ca nu sunt decat o simpla persoana, care spera, greseste, uita si uneori, vorbeste fara sa gandeasca. Si imi place sa gresesc, imi place sa sper in ceva, orice.Pentru ca asta sunt . Si nu mi-e frica sa o spun sau sa arat. Pentru ca imi place sa iubesc, sa vorbesc si sa-mi fie dor. Imi place sa scriu despre ceea ce e important pentru mine si incerc sa invat sa las in urma ceea ce m-a schimbat.

Iar tu? De ce sa-ti amintesti mereu de mine? Pentru ca imi doresc sa raman in memoria persoanelor dragi mie. Pentru ca reusesti sa ma faci sa zambesc , prin increderea pe care o ai in tine si modul de a intoarce lucrurile tot timpul in favoarea ta; pentru ca imi pui intrebari si asculti rabdator raspunsul, fara sa ma critici , ci incepi o adevarata dezbatere pe diverse teme si ma surprinzi prin modul tau sincer de a fi. Si pentru ca daca ma rogi sa fac un lucru,nu pot sa zic nu, pentru ca si tu la randul tau respecti ceea ce imi place si imi doresc.

Am mai zis de atatea ori ca imi place sa scriu in general despre ceeea ce simt si mai apoi,despre ce gandesc. Imi place cand ratiunea corespunde interiorului, iar sentimentul  de bine se contureaza usor, facandu-ma sa zambesc , la simplul  salut. Pentru ca desi suntem doua entitati diferite, care poate nu se vor cunoaste niciodata pe deplin, reusim sa facem ceva special din simple discutii nocturne . Si ai tu stilul acela de baiat foarte sigur pe sine, care e dragut in felul sau,desi uneori te dai de gol si arati ca de fapt iti place si-ti doresti sa fi iubit si apreciat pentru ceea ce esti, fara sa fi nevoit sa-ti folosesti tot arsenalul de “baiat smecheras” ca sa primesti atentie.

Nu stiu daca as vrea sa-ti amintesti mereu de mine, nu cred ca sunt neaparat o persoana care poate fi luata drept model si nici macar nu mi-as dori asta. Mi-ar placea sa-ti revin in gand in momentele in care te simti singur, obosit sau esti somnoros de dimineata si nu vrei sa te ridici din pat J . Sau cand esti la mare, seara .. sau cand mergi la un spectacol.

Mi-ar placea sa fiu un gand frumos, sau chiar si o simpla imagine, pentru ca ceea ce iti ramane in suflet, nu mai poate fi sters vreodata.

Sa-ti amintesti mereu persoana care esti, atunci cand discuti cu mine, sa nu lasi pe nimeni sa te schimbe, pentru ca ai tu un “acel ceva” care combina intr-un mod armonios maturitatea, copilaria, eleganta si umorul. Poate ca ma pripesc si poate ca nu sunt decat niste cuvinte simple, lipsite  de sens pentru marea majoritate. Dar chiar tu mi-ai zis la un moment dat “ ce important are ce crede lumea?” si de atunci am inceput sa privesc totul cu alti ochi. Si stii ce-I mai ciudat? Ca ai atata dreptate!! Nu-mi place sa recunosc, totusi,  dar ai.

Si mai ales, sa-ti amintesti de mine, pentru ca ai sange de moldovean in tine. Si esti predestinat sa iubesti mult si cu foc si sa ai mereu incredere in ceea ce poti  sa faci. Nu stiu cat de bine am reusit sa descriu prin cuvinte ceea ce imi doresc.  Ca ideile sunt multe,timpul mult prea scurt, iar cuvintele au atat de multe sensuri ..

Dar sa nu care cumva  sa ti-o iei in cap. Ca nu-I bine sa te pui rau cu o moldoveanca!

Stii? Am realizat ca e destul de aiurea sa fiu sincera.Adica..uita-te si tu, cate randuri am scris si cata lume se va plictisi si-mi va reprosa ca in atatea cuvinte ti-am transmis sa-ti amintesti mereu de mine.  Inca n-ai invatat sa ma opresti la timp din vorbit. Stii ca-s o moldoveanca agitata  si cu idei stranii si totusi ma lasi sa cresc in continuare, fara sa-mi faci observatii. Ma lasi sa fiu eu . Multumesc, strainule.  🙂

 

Si inca ceva : mi-ar placea ca persoana cu care voi trai “de 2 ori” sa aiba macar o parte din tine.

Si asta n-am sa uit.